Insight

view:  full / summary

The power of trust

Posted by roxana.rahmah on October 14, 2014 at 6:00 AM Comments comments (0)

Dedicated to a beautiful soul, D.P.

The power of trust

One supposes a time...there was a woman with 3 children and she had nothing to eat. Her children were crying hard and asking her why they don’t have food. The woman told them:

- If we have patience Allah will make a miracle and food will be on our table.

The youngest child asked her:

- And what if Allah will not make a miracle for us?

- He will, if we have trust in Him! Even if today we will not eat anything, keep faith soon He will send us what we need.

After this the woman felt overwhelmed by the sadness from their faces so, she went to the piggy-bank and start to count the small coins from it. When she finished her face enlighten and called her youngest child and said:

- Here we have enough coins for bread. Is more than enough for today, so take it, go to supermarket, exchange them and buy bread and come home in safety please?

The child left the house and came back after 30 min screaming happy:

- Mom, mom, Allah made the miracle! And she handed to her mother a 100 $ bill.

- My child, said the mother, how?

The child said:

- after I bought the bread and went out I found this bill flying in front of me....

- But maybe someone lost it...you should have asked people around you...

- No mama, there was nobody in there. And the bill settled on the ground when I passed in that area...just like that, from nowhere and sat under a car. I took it! Mama, it was Allah who sent it?

- Yes my child! Alhamdu lillah...we have food for a whole week now. Alhamdu lillah!

This is the story I wanted to tell you to all of you because it is a real story so never ever be worry for anything. Have faith and be patient always, in everything no matter what, because Allah doesn’t forget anyone on earth, whoever might be that one…

Written by ARE (Qamar)

When the curtain falls

Posted by roxana.rahmah on March 1, 2014 at 5:00 AM Comments comments (0)

When the curtain falls

 

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَـٰنِ الرَّحِيمِ

 

All the praises and thanks be to my Lord, the Lord of the Alamin and may He, Allahu Al-Jalil help me to remember Him all the time and thanking Him and do only good deeds; and may He, Allahu Al-Jalil bring same or better for all my brothers and sisters from all times. And may the Peace of Him, Allahu Al-Jalil be upon all of us!

 

Why hijab? All people ask the same thing, why we the Muslim women must wear hijab and to cover our bodies. The meaning of the Arabic word hijab is hidden. Now, why the woman should hide her beauty from the others? And when I say the others means outside family. I will answer with a question: Why should we, the women show up our beauty, on the street and in the sight of others? What for?

 

Well, a lot of people do show up their adornments, Muslims or not Muslims, they do so. Why the individual do this? I mean tries in all ways possible to be beautiful in the eyes of the others? To dress in the light of fashion? The answer is simple, who do this just wants to be loved, admired or accepted. At first sight seems to be something normal and innocent. Who doesn't want to be loved and admired? But let think about what we really are we doing? In my opinion we just reduce ourselves to an object that must be appreciated by the package, what's on the surface and not for who we really are.

 

The human being does this for the need to be loved, accepted and admired. When this need exist clearly that person isn't happy or content with himself. When we are incapable to make ourselves happy we try to get happiness from the others, in all ways, It is wrong, because when this happen means we concentrate too much on ourselves, this life and to self-desires; and we forget the Creator, thanks to whom we do exist. We forget the purpose of our creation and the importance of the Hereafter, the life after the Day of Judgment.

 

It seems that in the last years the humans lost patience for all and everything. It's like an unanimous cry across the world for the Last Day to come. Humans lost patience to wait that day when everything will die and come back to live again. Humans, believers or not,it seems that they don't want to wait anymore the Promise of their Creator and their catch into a crazy race for all things that leads us to the wrong way.

 

Where does real faith remain when the curtain falls down? Cause in the Last Day we will be naked from all point of views, in front of the Only One that we should care to be loved of, admired and accepted. We should concentrate on that Last Day and to do all what the Owner of the Day of Resurrection, Allah, in His High Wisdom teach us in the Qur'an Kereem to do, think and feel, so we can be naked but winners in the Last Day.

 

If the Wise, Allah, say that dressing and looking humble, simple, clean, righteous and modest is best for me, then why would I disobey Him? Allah is the One who created me. He knows everything; He knows better than me and He said I can choose. He let me free to choose, but in His Mercy He shows me in the Qur'an Kereem both faces of what I choose. He shows me where will lead me the one and the other.

 

What more fairness than this I could ever find? And Allah is The Just.

 

,,O Prophet! Tell your wives and your daughters and the women of the believers to draw their cloaks (veils) all over their bodies (screen themselves completely except the eyes or one eye to see the way). That will be better that they should be known as free respectable women, so as not to be annoyed. And Allah is Ever Oft-forgiving, Most Merciful." Noble Quran 33:59

 

I love hijab and I love to wear it. Why? Just because my Creator say is best for me and all comes from Allah, my Creator, I love it with all my heart. I love Allah and all Allah does for me, because I know for sure that if there is one who never wish bad for me, that's Allah, the Lord of the Alamîn.

 

 

written by Andrei Roxana Elena Rahmah

 

drafting by Andrei Roxana Elena Rahmah

 

 

True faith in Allah

Posted by roxana.rahmah on February 1, 2014 at 6:20 AM Comments comments (0)

True faith in Allah


بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَـٰنِ الرَّحِيمِ


 

All the praises and thanks be to my Lord, the Lord of the Alamin and may He, Allahu Al-Jalil help me to remember Him all the time and thanking Him and do only good deeds; and may He, Allahu Al-Jalil bring same or better for all my brothers and sisters from all times. And may the Peace of Him, Allahu Al-Jalil be upon all of us!

 

,,There is nothing more sweet than the true faith in Allah. It brings light underneath your heart making you to feel strong and breathe confidence in your Lord. It brings light underneath your mind making you think for values and wishing for it and always choose it, no matter how big the temptation might be. It brings light underneath your body making you to shine no matter how ill you might be and giving to it the strength to bear any pain. There is nothing more sweet than true faith in Allah, because it makes you the closest friend of The Lord of the Alamin(mankind and all that exist), The Provider, The Creator and The Loving One. There is nothing more sweet than true faith in Allah, because He is Allah and only believing and submitting to Him only, can be the superlative of anything might be allowed to us to feel, to think, to do and to be in this life or in the Hereafter. True faith cannot exist except in the hearts with pure and unaltered fitrah(innate).

And the sweetness of true faith lays in nasihah (absolute sincerity) to Allah and His Book and His Messenger and to leaders of Muslims and Muslims too." Andrei Roxana Elena


Islam - Submission

Posted by roxana.rahmah on November 26, 2013 at 5:45 AM Comments comments (0)

 

 

Character

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَـٰنِ الرَّحِيمِ

 

All the praises and thanks be to my Lord, the Lord of the Alamin and may He, Allahu Al-Jalil help me to remember Him all the time and thanking Him and do only good deeds; and may He, Allahu Al-Jalil bring same or better for all my brothers and sisters from all times. And may the Peace of Him, Allahu Al-Jalil be upon all of us!

,,A character is not formed and does not change overnight. It requires dedication,perseverance, patience and education:in a word submission to Allah entirely. Obedience(submission) to Allah is not subjugation but something uplifting. Obedience to Allah rise to the virtue and guarantees success both in this life and the afterlife."Andrei Roxana Elena

,,Un caracter nu se formeaza si nici nu se schimba peste noapte. Este nevoie de devotament, perseverenta, rabdare si educatie: intr-un cuvant supunere fata de Allah in totalitate. Supunerea fata de Allah nu este o subjugare ci ceva inaltator. Supunerea fata de Allah te ridica la virtute si iti garanteaza succes atat in viata asta cat si in viata de apoi." Andrei Roxana Elena

Definitia Rabdarii - partea 2.

Posted by roxana.rahmah on November 5, 2013 at 5:00 AM Comments comments (0)

Definitia rabdarii

by ibn Al-Qayyim


Răbdarea in Quran

 

 

Iman Ahmad a spus:”Allah a menţionat răbdarea in Quran in 90 de locuri”. Mai jos vom lista contextele diferite in care ,,răbdarea” apare:

1. Instrucţiune. Răbdarea este poruncita credincioşilor: 16:127; 54:48

2. Ceea ce se opune răbdării este interzis: 46:35; 3:139; 68:48

3. Răbdarea este făcuta condiţie in a avea succes si prosperitate: 3:200

4. recompensa celor care exersează răbdarea va fi dublata: 28:54; 39:10. Sulayman ibn Qasim a spus ca recompensa fiecărei fapte este cunoscuta, cu excepţia recompensei pentru răbdare, căci aceasta va fi ca o ploaie grea.

5. Răbdarea si Imanul sunt premise pentru conducere in religie: 32:24

6. Răbdarea este modul de a obţine compania lui Allah: 8:46 . Abu Ali ad-Daqqaq a spus:”Oamenii care au răbdare sunt adevăraţii învingători in lumea asta si in următoarea, pentru ca au compania lui Allah.”

7. Allah va răsplăti pe cei care au răbdare cu o recompensa întreita: binecuvântare, mila si îndrumare: 2:155-157. când oamenii au venit sa ofere condoleanţe unuia dintre salaf, pentru o calamitate ce căzuse asupra lui, el a spus:”De ce n-ar trebui sa practic răbdarea, când Allah a promis celor care au răbdare trei recompense, si fiecare dintre ele este mai buna decât lumea asta si tot ceea ce este in ea?”

8. Răbdarea este un fel de a căuta ajutorul lui Allah: 2:45. Aşadar, oricine nu are răbdare nu va avea nici ajutor.

9. Răbdarea si taqwa sunt condiţii pentru a primi ajutorul si suportul lui Allah: 3:125

10. Răbdarea si taqwa sunt o protecţie extraordinara împotriva vicleniilor duşmanilor: 3:120

11. Îngerii vor saluta pe oamenii răbdători in Jannah: 13:24

12. Allah a făcut permisibil tratarea duşmanilor intr-un mod nu mai rău decât ne-au tratat pe noi, dar a făcut clar faptul ca practicarea răbdării este mai buna: 16:126

13. Allah a făcut răbdarea si acţiunile corecte o condiţie pentru iertare si recompensa mare: 11:11

14. Allah a făcut răbdarea ca un standard al curajului si determinării in maniera afacerilor cuiva: 42:43; 31:17

15. Allah le-a promis credincioşilor Suportul Lui si victorie, si a spus ca ei merita aceasta pentru răbdarea lor: 7:137

16. Allah a făcut răbdarea o condiţie a Iubirii Lui: 3:146

17. Allah a făcut răbdarea o condiţie pentru a primi numeroase binecuvântări: 28:80; 41:35

18. Allah a menţionat ca doar cei care vor practica răbdarea si recunoştinţa vor beneficia din Semnele lui Allah: 31:31; 42:32-33

19. Allah l-a lăudat pe Ayyub, alaykum assalam pentru răbdarea lui: 38:44. Allah descrie pe Ayyub alaykum assalam ca o persoana excelenta pentru răbdarea sa, aşa ca persoana care eşuează in practicarea răbdării când este necesar, va fi considerat ca un ratat si un păcătos.

20. Allah a dat o regula generala cum ca oricine nu are credinţa si nu aparţine oamenilor adevărului si răbdării, se afla in pierdere. Asta înseamnă ca adevăraţii învingători sunt oamenii răbdători: 103:1-3. comentând acest capitol, Iman ash-Shafi’i a spus:”Daca oamenii s-ar gândi profund la acest capitol, le-ar oferi suficienta îndrumare, dat fiind faptul ca omul nu poate obţine perfecţiune fara a perfecta aceste doua lucruri, cunoaşterea si acţiunile lui, credinţa lui dreapta si acţiunile sale corecte. Aşa cum i se cere sa fie perfect, la fel i se cere sa-i perfecţioneze si pe alţii, ceea ce înseamnă sa indemne împreuna la invatarea mutuala a adevărului. Fundaţia la toate acestea este răbdarea.”

21. Allah a menţionat ca principalele caracteristici ale celor care vor obţine salvare sunt răbdarea si compasiunea: 90:18.

22. Allah a menţionat alături de pilarii islamului si Imanului, răbdarea, întocmai cum a menţionat-o si alături de rugăciune:” Caută ajutor la Allah cu răbdare, perseverenta si rugăciune…” 2:45; alături de acţiuni corecte:11:11; alături de recunoştinţa (shukr):42:32-33; alături de adevăr:103:1-3; alături de compasiune:90:17; alături de credinţa:32:24; alături de adevăr:33:35.

 

Allah a făcut răbdarea drept mijloc pentru obţinerea Iubirii Lui, Companiei Lui, Ajutorului si Suportului Lui si a Recompenselor Lui bune. Aceasta este suficienta onoare si binecuvântare.

 

 

Răbdarea frumoasa (Sabr Jamil) si panica (Yusuf 12:83)

 

Mujahid a spus:”Răbdarea frumoasa este aceea fara panica.” Amr ibn Qays a spus:”Răbdarea frumoasa înseamnă sa fii mulţumit cu adversitatea si sa capitulezi voinţei lui Allah.”

Yunus ibn Yazid a spus:”L-am întrebat pe Rabi’ah ibn Abdul-Rahman: care este apogeul răbdării? El a spus:Sa fii la exterior la momentul nenorocirii la fel cum erai cu o zi înainte sa te lovească. Aceasta nu înseamnă ca o persoana nu va fi sau n-ar trebui sa fie îndurerat sau chinuit; răbdarea in acest caz înseamnă ca omul sa se retina de la a se panica si de la a se plânge (vicari).

Comentând asupra intelesului ,,răbdării frumoase” Qiyas ibn al-Hajjaj a spus:”Persoana care suferă din cauza unor nenorociri ar trebui sa se comporte in aşa fel incat nimeni sa nu-l poată deosebi de ceilalţi.”

 

 

Răbdarea la timp de doliu

 

 

Pierderea celui iubit este momentul când o persoana ar putea fi copleşita de durere, si multe obiceiuri de doliu reflecta adânc sentimentul de pierdere. Plângerea si elogierea excesiva a decedatului si ruperea hainelor sunt toate obiceiuri cunoscute bine la timp de doliu si inca mai sunt comune printre musulmani. Astfel de comportament nu este permis in islam, dat fiind faptul ca credinciosului i se cere sa îndure doliul, la fel ca toate celelalte încercări din viata, cu răbdare.

Este permis sa plângi, sa lăcrimezi, uşor, înainte de moarte, la timp de moarte si după moartea unei persoane.

Opinia corecta este ca plânsul este permis atât înainte cat si după moarte. Dovada pentru aceasta consta in hadisul narat de Jabir ibn ‚Abdullah, radiallahu anhu, in care el a spus:”tatăl meu a murit in bătălia de la Uhud, si eu am început sa plâng. Oamenii mi-au spus sa nu mai plâng, dar RasoulAllah, sallallahu alayhi wasallam nu mi-a cerut niciodată sa mă opresc. Apoi matusa mea Fatimah a început sa planga si ea, si RasoulAllah, sallallahu alayhi wasallam a spus:”Nu contează daca plângi sau nu, căci îngerii îl tot umbresc pina vor urca cu sufletul lui.”(convenite)

Ibn ‚Abbas, radiallahu anhu a raportat ca atunci când Ruqayyah radiallahu anha, fiica Profetului sallallahu alayhi wasallam, a murit, femeile a început sa planga, iar Umar, radiallhu anhu, a început s-o bata ca s-o oprească din plâns. Profetul sallallahu alayhi wasallam i-a spus:”Oh Umar lase-le in pace si lase-le sa planga.” Iar femeilor le-a spus:”Hai, plângeţi, dar evitaţi plânsul lui shaytan…Orice iese din ochi si din inima este de la Allah si e semn de mila, iar tot ce iese din mana voastră si gura voastră este de la shaytan.”(Ahmad).

 

Un număr de ahadith puternice îl descriu pe Profet sallallahu alayhi wasallam lăcrimând in diferite ocazii la moartea cuiva pe care el l-a iubit. Când Profetul sallallahu alayhi wasallam a vizitat mormântul mamei sale a plâns si i-a făcut si pe ceilalţi sa planga . când îl înmormânta pe martirul Uthman ibn Madh’un, radiallallhu anhu după Uhud, l-a sărutat si lacrimile sale au udat fata lui Uthman. Când a anunţat moartea lui Jafar radiallahu anhu si companionii lui in bătălia împotriva romanilor la Mu’tah, a vorbit cu lacrimi curgându-i pe fata.

Un alt raport puternic descrie cum Abu Bakr radiallahu anhu a plâns când l-a sărutat pe Profet sallallahu alayhi wasallam după ce a murit. Ahadith care interzice plânsul ar trebui interpretat ca referindu-se la genul de plâns care acompaniază elogierea si bocetul, jelirea.

 

Elogierea si jelirea

 

Elogiind si jelind in durere o persoana decedata este haram, conform lui Ahmad, Ash-Shafi si alţii. Intr-un hadith narat de către Abdullah ibn Mas’ud radiallahu anhu, cum ca Profetul a spus:”Nu e unul de-al nostru cel care isi loveşte obrajii(fata), isi rupe hainele si se comporta ca oamenii lui Jahiliyyah”(al-Bukhari si Muslim).

Abu Musa radiallahu anhu a spus:”Profetul sallallahu alayhi wasallam a zis ca:”Persoana decedata suferă din cauza jelirilor celor in viata. Când femeia bocitoare spune, „Ce mare pierdere…Am pierdut mana mea dreapta, cel care mă imbraca,” decedatul va fi smucit puternic si întrebat - eşti mana ei dreapta? Eşti suportul ei? Eşti acela care a imbracat-o?”,” Ahmad.

 

Nu mai încape îndoiala in faptul ca jelirea si elogierea in durere sunt haram. Cum ar putea sa fie altfel decât haram, dat fiind faptul ca presupun ceva cu care Allah nu este mulţumit si contrazice răbdarea? Comportându-se in acest fel iţi face rău si ţie însuşi, când cineva se plesneşte peste fata, isi smulge parul, ii cere lui Allah săi ia sufletul, risipeşte agoniseala prin ruperea hainelor, se plânge de injustiţia lui Allah si lauda mortul cu calitati pe care nu le-a posedat niciodată. Oricare din toate acestea sunt suficient de convingătoare in totala interzicere a jelirii si elogierii decedatului.

 

 

Spunând câteva vorbe.

Este permis sa spui câteva vorbe atunci când plângi peste o persoana decedata, atâta timp cat vorbele care le rosteşti sunt adevărate si nu sunt acompaniate de jelire sau exprimarea a ceva este in dezacord cu decretul lui Allah. Astfel de cuvântări scurte nu contrazic răbdarea si nu sunt haram. Anas, radiallahu anhu a raportat ca Abu Bakr radiallahu anhu a intrat peste Profet sallallahu alayhi wasallam, după ce acesta a murit, si-a pus mâinile la tâmplele lui, l-a sărutat intre ochi si a spus:”Oh Profetul meu, O dragul meu prieten, o mult prea iubitul meu companion!” (Ahmad).

Anas, radiallhu anhu a raportat ca atunci cand Profetul sallallahu alayhi wasallam, s-a îmbolnăvit foarte tare a început sa isi piardă cunoştinţa. Fatimah radiallhu anha, a spus:”Ce mare este suferinţa tatălui meu!” El a spus”Nu va mai fi nici o suferinţa pentru tatăl tău începând de azi.” Când profetul sallallahu alayhi wasallam a murit, ea a spus,”Oh tatăl meu care ai răspuns la chemarea lui Allah, Stăpânul tău, oh tatăl meu a cărui destinaţie este Paradisul, oh tatăl meu, lui Gabriel ii va fi spus ştirea morţii tale.” După ce Profetul sallallahu alayhi wasallam a fost îngropat, ea a spus:”O Anas, cum ai putut sa înduri sa-l îngropi pe Profet si sa-l acoperi cu pamant?”(Al-Bukhari)

Când fiul sau Ibrahim a murit, Profetul sallallahu alayhi wasallam a spus:”Suntem foarte trişti pentru moartea ta, o Ibrahim.” Aceasta nu indica nici un dezacord cu decretul lui Allah sau denota vreo plângere împotriva lui Allah. Astfel de vorbe nu sunt decât plâns sau lacrimare.

 

Suferinţa decedatului.

Persoana decedata suferă din cauza jelirii oamenilor deasupra trupului sau.

Un sahih hadith narat de către Umar ibn al-Khattab radiallahu anhu si fiul sau, si al-Mughirah ibn Shu’bah indica faptul ca o persoana decedata suferă din cauza oamenilor care jelesc deasupra trupului sau. N-ar trebui sa fie nici o problema in înţelegerea acestui hadith, si n-ar trebui sa fie văzuta ca o contradicţie a Gloriosului Quran sau a principiilor de baza ale Shariah. Profetul sallallahu alayhi wasallam n-a spus ca persoana decedata va fi pedepsita din cauza familiei sale care plânge după el. Ceea ce a spus el, sallallahu alayhi wasallam, este ca decedatul suferă din cauza asta, adică îl doare, îl răneşte. La fel si o persoana moarta in mormânt ar putea suferi când o persoana din alt mormânt vecin este pedepsita. Aşadar când familia decedatului plânge, se jeleşte si îl elogiază, precum oamenii din Jahiliyyah obişnuiau s-o facă, persoana decedata va fi rănit in mormânt din cauza aceasta. Despre aceasta suferinţa se face referire in hadith.

 

 

 

Răbdarea este jumătate din Iman

 

 

Iman este impartit in doua jumatati: jumătate este răbdare (sabr) si cealaltă jumătate este recunoştinţa (shukr). Prin urmare Allah a menţionat răbdarea si recunoştinţa una alături de cealaltă:”Intr-adevăr in aceasta sunt semne pentru toţi cei care perseverează constant si dau mulţumire.” (14:5; 31:31; 34:19; 42:33)

Motivul pentru care jumătate din Iman este răbdarea si cealaltă jumătate este recunoştinţa sunt următoarele:

1. Iman este un cuvânt care include cuvinte, fapte si intenţii, toate fiind bazate pe doua lucruri, acţiune sau abstinenta. Acţiunea se refera la a face ceva in concordanta cu instrucţiunile lui Allah, ceea ce este realitatea recunoştinţei fata de Allah. Abstinenta, in reţinerea de la a face ceva rău(greşit) solicita răbdare. Întreaga religie este incarnata in aceste doua lucruri: îndeplinirea ordinelor lui Allah si înfrânarea de la ceea ce Allah a interzis.

2. Iman este bazat pe doi pilari, yaqin(convingere) si răbdare, la care se face referire in următorul ayah:”Si am numit lideri dintre ei, dându-le călăuzire sub Comanda Noastră, atâta timp cat au perseverat cu răbdare si au continuat sa aibă credinţa in Semnele Noastre” 32:34. prin credinţa cunoaştem comenzile si prohibiţiile lui Allah, sau răsplata si pedeapsa, si prin răbdare reuşim sa îndeplinim ordinele Lui si sa ne abţinem de la ceea ce El ne-a interzis. O persoana nu poate ajunge sa creadă in ordinele si prohibiţiile lui Allah, in răsplata si pedeapsa, decât prin răbdarea cu care îndeplinim ordinele Lui si ne abţinem de la prohibiţiile Lui; si in răsplata si pedeapsa, doar prin credinţa, si aceasta este cu adevărat de la Allah. Si nu vom putea niciodată sa îndeplinim ordinele lui Allah si sa ne abţinem de la ceea ce El a interzis decât prin răbdare. Aşadar răbdarea este jumătate din Iman si cealaltă jumătate este recunoştinţa.

3. Omul are doua puteri, puterea de a face si puterea de a se abţine, cu care-si controlează întregul comportament. Deci, o persoana va face ceea ce –i place si se va abţine de la ceea ce ii displace. Întreaga religie este din a face si a te abţine, îndeplinind instrucţiunile lui Allah sau infranindu-te de la ceea ce a interzis, si nici una din acestea nu poate fi dusa la capăt fara răbdare.

4. Întreaga religie este speranţa si teama, si adevăratul credincios este cel care este atât temător cat si optimist. Allah spune: „…Obişnuiau sa Ne cheme cu iubire si reverenţa, si umili înaintea Noastra” 21:90. Profetul sallallahu alayhi wasallam obişnuia sa se roage:”Oh Allah, mi-am predat sufletul Ţie si mi-am întors fata către Tine. Singura mea afacere ce o comit pentru Allah si la Tine caut protecţie, in speranţa la Tine si in teama de Tine.” (Al-Bukhari). Aşadar credinciosul este cel care este si optimist si temător, dar speranţa si teama se pot baza doar pe fundaţia răbdării:teama ar trebui sa-l facă pe credincios rabdator, iar speranţa ar trebui sa-l conducă la recunoştinţa.

5. Orice acţiune făcuta de om este fie benefica fie vatamatoare pentru el in lumea asta si in cealaltă, sau este benefica in lumea asta si vatamatoare in Viata de Apoi. Cel mai bun curs pentru om este sa facă ceea ce este benefic pentru el in Viata de Apoi, sa se abţină de la ceea ce este vatamator pentru Viata de Apoi. Aceasta este realitatea imanului: sa facă ceea ce este bine pentru el, si aceasta este recunoştinţa; si sa se abţină de la ceea ce-l răneşte, si aceasta este răbdare.

6. Omul se afla întotdeauna intr-o situaţie in care fie trebuie sa îndeplinească un ordin al lui Allah fie sa se abţină de la ceva interzis de Allah, sau sa accepte ceva ce Allah a decretat. In toate cazurile, el trebuie sa facă fata situaţiei cu răbdare si mulţumire. Îndeplinirea ordinelor lui Allah înseamnă recunoştinţa, iar abţinerea de la ceva interzis si fiind mulţumit cu decretul lui Allah constituie răbdare.

7. Omul in mod constant este atras către direcţia opusa: ar trebui sa răspundă ispitei acestei lumi a dorinţelor si plăcerilor, sau ar trebui sa răspundă chemării lui Allah către Viata de Apoi, cu Paradisul etern pe care Allah l-a pregătit pentru prietenii Lui (wali)? Mergând împotriva dorinţelor si capriciilor este răbdare, iar răspunsul la chemarea lui Allah la Viata de Apoi este recunoştinţa.

8. Religia se bazează pe doua principii: determinare si perseverenta, la care se face referire in du’a Profetului sallallahu alayhi wasallam:”O Allah, iţi cer perseverenta in treburile mele si iţi cer determinare in a sta pe calea cea dreapta si îngusta.”

9. Religia se bazează pe adevăr si răbdare; lucru la care se face referire in ayah:”…si ei se aduna intr-o mutuala invatatura a adevărului si a răbdării si a constantei. 103:3. Omului i se cere sa lucreze conform adevărului, amândouă prin sine si alţii, ceea ce este realitatea recunoştinţei, dar nu poate face asta fara răbdare, deci răbdarea este jumătate din imam. Si Allah ştie cel mai bine!

 

 

Răbdarea si iubindu-L pe Allah

 

Răbdarea este una din cele mai importante calitati necesare celor care pretind ca-L iubesc pe Allah, dat fiind faptul ca gradul răbdării determina pe cei care sunt sau nu sinceri in afirmaţia lor de a-L iubi Pe Allah. Gradul răbdării necesar sa fie indurat in vicisitudini si dificultati in ideea de a-L mulţumi pe Cel Iubit dovedeşte sinceritatea iubirii acestuia. Mulţi pretind ca-L iubesc pe Allah, dar atunci când Allah ii testează cu greutati, uita adevărata esenţa a iubirii. Nimeni nu poate adera la iubirea lui Allah decât aceia care sunt răbdători si perseverenţi. Daca n-ar fi fost sa fie testarea sincerităţii si a greutăţilor, atunci n-ar fi nici o dovada a sincerităţii in iubirea fata de Allah a acelei persoane. Acela a cărui iubire pentru Allah este măreaţa, are si gradul de răbdare la fel de maret.

Prin urmare Allah a atribuit calitatea răbdării prietenilor Lui apropiaţi (awliya) si celor mult iubiţi de El. Allah a spus despre iubitul lui rob Ayyub, alayhi assalam:”…Intr-adevăr l-am găsit plin de răbdare si constanta. Ce excelent in servirea Noastră! El s-a întors in pocăinţa întotdeauna la Noi.” 38:44 Allah l-a instruit pe cel prea iubit si i-a spus ca răbdarea vine doar cu ajutorul lui Allah. I-a lăudat pe cei care sunt răbdători si le-a promis cele mai bune recompense: recompensele celorlalţi sunt definite si limitate, dar recompensa pentru cei răbdători este fara măsura. Răbdarea este vitala la orice nivel al islamului, imam si ihsan, la fel ca si fiind un element major in imam(credinţa) si tawakkul (sa-ti pui încrederea in Allah).

 

 

Răbdarea de dragul lui Allah, prin ajutorul lui Allah

Si in acceptarea decretului lui Allah

 

1. Răbdarea de dragul lui Allah, sperând pentru răsplata lui si temându-te de pedeapsa Lui

2. Răbdarea prin ajutorul lui Allah, atunci când omul realizează ca nu are răbdare cu sine, si n-are nici o putere sa obtina răbdare. Mai degrabă el ştie: La haula wala quwwata illa billah – nu este nici o putere si forţa decât prin ajutorul lui Allah.”

3. Răbdarea in acceptarea decretului lui Allah, atunci când omul realizează ca Allah este Singurul care controlează afacerile universului, aşa ca el va accepta rabdator guvernarea si decretul lui Allah, indiferent de ce ar putea însemna pentru el , fie ar fi uşor sau greu.

 

Răbdarea de dragul lui Allah este mai înalta in grad decât răbdarea cu ajutorul lui Allah, dat fiind faptul ca răbdarea de dragul lui Allah este relaţionata cu al Lui ,,ilah”(zeu, obiect de venerare), in timp ce răbdarea cu ajutorul lui Allah este relaţionata cu al Lui ,,rabb”(lord, susţinător). Orice este conectat cu al Lui ilah, cum ar fi răbdarea de dragul Lui, este venerare si ca atare este mai mare decât orice este conectat cu al Lui rabb, cum ar fi căutând ajutorul Lui in a avea răbdare. Venerarea este ultimul scop, pe câta vreme căutând ajutorul e un mijloc de a termina. Scopul este căutat de dragul lui, dar mijloacele sunt căutate de dragul altor lucruri.

Răbdarea prin ajutorul Lui sunt comune credincioşilor si necredincioşilor, rai sau buni, toţi deopotrivă, in timp ce răbdarea de dragul Lui este calea Mesagerilor, Profeţilor si a credincioşilor adevăraţi. Răbdarea de dragul Lui este răbdarea in scopul de a-L mulţumi pe Allah, in timp ce răbdarea prin ajutorul Lui s-ar putea aplica lucrurilor care El fie le place , fie le displace.

sursa: Patience & Gratitude by Ibn Al-Qayyim

traducere in limba romana de Andrei Roxana Elena

 

Definitia Rabdarii - partea 1

Posted by roxana.rahmah on November 5, 2013 at 4:20 AM Comments comments (0)

Definiţia răbdării

,,Sabr” este un cuvânt arab si vine de la rădăcina ce înseamnă a retine, a înfrâna, a opri. Exista o expresia araba,”cutare si cutare au fost ucişi sabran”, ceea ce înseamnă ca au fost capturaţi si reţinuţi pina au murit. In sensul spiritual, răbdarea înseamnă sa ne oprim de la disperare si panica, sa ne înfrânam limba de la a ne plânge si de a ne opri mâinile de la gesturi disperate, cum ar fi lovirea fetei cu palmele, tragerea hainelor de pe noi, in timpuri de stres si supărare.

Ce spun invatati despre răbdare

Unii invatati au definit răbdarea ca pe o caracteristica buna a omului sau o atitudine psihologica pozitiva, prin virtutea infranarii de a face ceea ce nu e bine. Oamenii nu pot trai o viata corecta, sănătoasa fara răbdare.

Abu ‚Uthman a zis:”cel care are răbdare este cel care sa antrenat sa facă fata greutăţilor”. ‚Amr ibn Uthman al-Makki a zis:”Răbdarea înseamnă sa stai aproape de Allah si sa accepţi cu calm încercările pe care El ti le trimite, fara sa te plângi sau sa fii trist.” Al-Khawwas a zis:”răbdarea înseamnă sa aderi la regulile Quran si Sunnah”. Un alt invatat a zis:”Răbdarea înseamnă sa iţi înfrânezi plângerea.” Ali ibn Abi Talib a zis:”Răbdare înseamnă sa cauţi ajutorul lui Allah.”

Este bine sa ai răbdare in timpuri dificile, sau sa fii intr-o situaţie care nu solicita răbdarea?

Abu Muhammad al-Hariri a zis:”răbdarea înseamnă sa nu vezi nici o diferenţa intre timpurile dificile si cele uşoare si sa fii mulţumit tot timpul.” Eu, (Ibn Qayyim) spun:”Asta este prea greu si noi nu suntem instruiţi sa fim aşa. Allah ne-a creat in aşa fel incat simţim diferenţa dintre timpurile dificile si cele uşoare, si tot ceea ce putem face este sa ne înfrânam de la a ne panica sau stresa. Răbdare nu înseamnă sa te simţi la fel in ambele timpuri, dificile si uşoare. Aceasta este peste puterile noastre si nu e parte din natura noastră. Sa ai parte de timpuri uşoare este mai bine decât sa ai parte de timpuri dificile. Aşa cum Profetul sallallahu alayhi wasallam, a spus in binecunoscuta lui du3a:”Daca nu eşti mânios pe mine, atunci nu-mi pasa de ce mi se întâmpla, dar totuşi as prefera binecuvântările si favorurile tale.” Si aceasta du3a nu contrazice hadith:”Nimeni n-a primit un dar mai de preţ decât răbdarea.”, pentru ca asta se refera la un test sau încercare ce cade asupra cuiva. Dar uşorul(timp) ramine cel mai bun timp.

Răbdare si Plângere (shakwah)

Plangerea se imparte in doua categorii:

Prima categorie înseamnă sa te plângi lui Allah si asta nu contrazice răbdarea. A fost demonstrat de mai mulţi profeţi, spre exemplu când Ya’qub as, a spus:”Eu mă plâng de distracţie si chin doar lui Allah” (Quran 12:86). Mai devreme Ya’qub a spus „sabrun jamil” ceea ce înseamnă ca răbdarea este mai potrivita pentru mine. De asemenea Quran ne spune despre Ayyub:”Si aminteşte-ti de Ayyub, când a strigat la Domnul lui, „intr-adevăr suferinţa m-a acaparat…”(Quran 21:83).

Sumarul răbdării, Profetul sallallahu alayhi wasallam, s-a rugat la Domnul lui:”Oh Allah, mă plâng ţie de slăbiciunea si neputinţa mea.” Musa s-a rugat la Allah spunând:”Oh Allah, toata lauda se datorează Ţie, si plângerea se face numai Ţie, si Tu eşti Singurul la care căutam ajutor, in care ne punem încrederea noastră si nu exista putere mai mare decât ajutorul Tău>”

A doua categorie de plângere implica plângerea către oameni, fie direct prin cuvinte, fie indirect prin felul in care arătam sau ne comportam. Aceasta este contradictoriu răbdării.

Forte opuse

Psihologic vorbind, fiecare persoana are doua forte care lucrează in el sau ea. Una este ,,forţa divina”, care îl împinge spre un tip de acţiuni, iar cealaltă este ,,forţa de reţinere”, care îl trage înapoi de la alte acţiuni. Răbdarea in mod esenţial tine-n frâu forţa conducătoare ca sa-l împingă spre lucruri bune, iar forţa de reţinere ca sa ne tina departe de acţiuni care ar putea fi dăunătoare noua sau altora.

Unii oameni au răbdare puternica când vine vorba de ceva bun pentru ei personal, dar răbdarea lor devine slaba când vine vorba de a se retine de la acţiuni dăunătoare; aşa ca am putea găsi o persoana care are răbdare destula sa efectueze acţiuni de venerare, cum ar fi rugăciunea, postul, pelerinajul, dar nu are nici un pic de răbdare in a se controla si retine de la urma propriile dorinţe si capricii, si in acest fel ajunge sa comită acte haram. Contrar acestuia am putea găsi o persoana car sa aibă răbdare puternica in a se retine de la acte de haram, dar răbdarea in supunerea fata de porunci si efectuarea acţiunilor bune sa fie extrem de slaba. Unii oameni nu au răbdare in nici unul din aceste cazuri. Si e nevoie sa spun ca cei mai buni oameni sunt aceia care poseda ambele tipuri de răbdare.

Următoarea definiţie a răbdării

Un invatat a spus:”Sa ai răbdare înseamnă ca simţul realităţii cuiva si motivaţiile religioase sunt mai puternice decât capriciile si dorinţele sale.” Este natural pentru oameni sa aibă inclinaţie spre dorinţele lor, dar simţul realităţii si motivul religios ar trebui sa limiteze aceasta inclinaţie. Cele doua forte sunt in război: câteodată motivul si religia înving, si câteodată capriciile si dorinţele prevalează. Câmpul de lupta este inima omului.

 

Răbdarea are multe alte nume, în funcţie de situaţie. Dacă răbdarea constă in restricţia dorinţei sexuale, aceasta se numeşte onoare, opusul este adulterul si promiscuitatea. În cazul în care consta in controlul stomacului, acesta este numit auto-control, opusul fiind lăcomia. In cazul în care consta in păstrarea tăcerii cu privire la ceea ce nu este prudent să dezvălui, este numit discreţie, opusul fiind dezvăluirea secretelor, minciuna, calomnia sau defăimarea. În cazul în care constă in a fi mulţumit cu ceea ce este suficient pentru nevoile cuiva, este numita cumpătare, opusul fiind lăcomia. În cazul în care consta in controlul furiei cuiva, atunci aceasta se numeşte toleranta, opusul fiind impulsivitatea si reacţia pripită. În cazul în care este vorba de abţinerea de la grabă, e numita gratie si statornicie, opusul acesteia fiind înfierbântat. În cazul în care este vorba de abţinerea de la fuga,atunci aceasta se numeşte curaj, opusul acesteia fiind laşitatea. În cazul în care e vorba de abţinerea de la răzbunare, atunci aceasta se numeşte iertare, opusul fiind este răzbunarea. In cazul în care constă în abţinerea de la zgârcenie, atunci aceasta se numeşte generozitate, opusul fiind zgârcenia. În cazul în care este vorba de abţinerea de la a fi leneş si neajutorat, atunci aceasta se numeşte dinamism si iniţiativa. În cazul în care este vorba de abţinerea de la a blama, acuza alţi oameni, atunci aceasta se numeşte cavalerism (muru'ah literal "barbatie").

Diferite nume pot fi aplicate răbdării in situaţii diferite, dar toate sunt acoperite de ideea de răbdare. Acest lucru arata ca islamul in totalitatea lui este bazat pe răbdare.

 

Este posibil sa obţii calitatea răbdării?

Daca o persoana nu poseda in mod natural caracteristica răbdării, el poate obţine aceasta acţionând ca si cum ar avea-o, pina când eventual devine a doua lui natura. Asta ne-a spus Profetul sallallahu alayhi wasallam, in hadith:”Oricine încearcă sa fie rabdator, atunci Allah îl va ajuta sa fie rabdator.” Cineva ar putea sa se străduiască sa-si controleze dorinţele sexuale si privitul la ceea ce este interzis pina acestea devin a doua natura. La fel se aplica si altor caracteristici dezirabile cum ar fi:statornicie, generozitate si curaj.

 

Perspective diferite ale răbdării

Răbdarea poate fi de doua feluri, fie fizica sau psihologica, si amândouă tipurile pot fi prin alegere sau fara alegere aşa cum urmează:

1. răbdare fizica prin alegere – cum ar fi făcând munca grea voluntar.

2. răbdare fizica fara alegere – cum ar fi indurând rabdator o boala, bătaie sau căldura sau frig extreme.

3. răbdare psihologica la alegere - cum ar fi abţinerea de la lucruri care amândouă sharia si bunul simt spun ca sunt greşite.

4. răbdare psihologica fara alegere – cum ar fi indurând rabdator separarea de cineva pe care-l iubeşti.

 

Grade diferite ale rabdarii

Aşa cum am menţionat mai sus, răbdarea este de doua tipuri, la alegere sau fara alegere. Răbdarea la alegere este la un status mult mai înalt decât răbdarea fara alegere, dat fiind faptul ca ultima este normala pentru toata lumea, dar prima nu e uşor de obţinut pentru toata lumea. Prin urmare răbdarea lui Yusuf in nesupunerea in fata soţiei lui al-Aziz si răbdarea pedepsei rezultate este mai înalta in status decât răbdarea lui atunci când a fost aruncat in put si separat de tatăl sau fiind vândut ca sclav. Aceasta răbdare superioara voluntara este răbdarea profeţilor, Abraham, Musa, Nuh, Isus si pecetea profeţilor, Muhammad sallallahu alayhi wasallam. Răbdarea lor era in ai chema pe oameni la Allah si in a se strădui împotriva duşmanilor lui Allah.

 

Răbdarea la om si la animale.

Aceste 4 tipuri de răbdare se aplica doar la oameni. Animalele împart doar doua tipuri de răbdare in care nu exista nici o alegere, iar omul este deosebit prin a avea răbdare prin alegere. Oricum, mulţi oameni au doar doua tipuri de răbdare pe care le au si animalele, adică răbdarea fara alegere.

Răbdarea la jinn.

Jinn împart calitatea răbdării cu oamenii, dat fiind faptul ca sunt responsabili pentru acţiunile lor la fel ca si oamenii. Ei au nevoie de răbdare ca sa duca la îndeplinire responsabilităţile fata de Allah la fel cum si noi oamenii o facem. Cineva ar întreba: sunt ei responsabili in aceeaşi maniera ca si noi sau intr-una diferita? Răspunsul este ca in ceea ce priveşte emoţiile si sentimentele ei sunt responsabili la fel ca si noi si împart obligaţia de a iubi de dragul lui Allah si de a uri de dragul lui Allah, sa creadă si sa aibă credinţa, sa ia drept prieteni doar pe credincioşi si drept duşmani pe necredincioşi, etc. dar in ceea ce priveşte probleme fizice, cum ar fi ghusl, wudu, circumcizia, ei nu sunt la fel ca noi. Datoria lor in privinţa asta este conform modului in care sunt creaţi.

Răbdarea îngerilor.

O alta întrebare care se naşte ar fi: au îngerii răbdare? Răspunsul este ca îngerii nu sunt testaţi cu capricii si dorinţe ce contrazic motivul si cunoaşterea lor. Pentru ei, venerarea lui Allah si supunerea fata de Allah sunt ca si respiraţia pentru noi. Drept urmare îngerii nu au nevoie de răbdare, pentru ca răbdarea este necesara atunci când cineva are motive conflictuale, religia si raţiunea se opun dorinţelor si capriciilor. Totuşi, îngerii ar putea avea un el de răbdare care-i beneficiază si ii face sa persevereze in ceea ce au fost creaţi s-o facă.

Răbdarea omului.

Daca răbdarea unui om este mai puternica decât capriciile si dorinţele sale atunci el este ca un înger; dar daca capriciile si dorinţele sale sunt mai puternice decât răbdarea sa, atunci el este ca un diavol. Daca dorinţa lui pentru mâncare, băutura si sex sunt mai puternice decât răbdarea lui, atunci el nu ştie altceva decât un animal.

Qatadah a spus:”Allah a creat îngerii cu motivaţie dar fara dorinţe, animalele cu dorinţe si fara motivaţie, iar omul cu amândouă dorinţa si motivaţie. Aşadar, daca motivaţia unui om este mai puternica decât dorinţa sa, atunci el este ca un înger; iar daca dorinţele sale sunt mai puternice decât motivaţia sa, atunci el este ca un animal.

Un copil mic are doar dorinţa pentru mâncare atunci când o necesita, iar răbdarea lui este ca cea a animalelor. Pina atinge vârsta la care poate spune ce este aia si ailaltă, nu are de ales. Când creste puţin si dorinţa de a se juca se dezvolta, atunci răbdarea lui prin alegere se va dezvolta. Va începe sa cunoască ce înseamnă răbdarea atunci când dorinţa sexuala se dezvolta. In acelaşi timp puterea lui de a raţiona se dezvolta de asemenea, dar intre vârsta când poate distinge binele de rău si vârsta pubertăţii, tot ceea ce poate vedea sunt interesele lui personale in lumea asta si ceea ce face viata buna sau rea. Aceasta viziune limitata va ramine pina când el va fi călăuzit de Allah, si atunci va avea imaginea completa si va începe sa se gândească la amândouă interesele acestei vieţi si vieţii de apoi. Va deveni conştient de unde îl pot conduce diferite acţiuni, si-l va pregăti pentru o lunga lupta cu propriile dorinţe si înclinaţii naturale.

 

Diferite grade ale răbdării.

Acel tip de răbdare care se relaţionează cu rezistenta in fata capriciilor si dorinţelor poate fi gradat conform a cat de puternice si efective sunt. Exista 3 grade ale răbdării in aceasta privinţa:

1. Motivul religiei este puternic in controlarea si învingerea capriciilor si dorinţelor. Acest nivel de control poate fi atins doar prin răbdare consistenta, iar cei care ating acest nivel sunt victorioşi in aceasta viata si in viata de apoi. Ei sunt aceia „care spun,”Domnul nostru este Allah”(41:30). Aceştia sunt cei cărora la momentul morţii îngerii ii spun:”Nu te teme!...Nu te întrista! Ci primeşte vesti bune despre Gradina Fericirii Depline, care ti-a fost promisa! Noi suntem protectorii tai in viata asta si in viata de apoi.”(41:30-31). Aceştia sunt cei care se bucura de compania lui Allah, si care s e străduiesc in modul lui Allah. Ei sunt aceia pe care Allah i-a călăuzit prin excluderea celorlalţi.

 

2. atunci când capriciile si dorinţele prevalează, motivaţia religioasa se diminuează. Persoana osândita se va preda total lui Shaitan si forţele lui, care-l vor conduce oriunde vor vrea. Relaţia lui cu ei va fi in doua posibilităţi. Fie va deveni un adept al lor si un soldat al armatei lor, ceea ce este cazul unei persoane foarte slabe, sau Shaitan va deveni o arma pentru el si unul din soldaţii săi, ceea ce este cazul unei persoane puternice care se revolta împotriva lui Allah. Acei oameni sunt cei al căror neşansa i-a depăşit, pentru ca au preferat viata aceasta celei de Apoi. Principalul motiv pentru soarta lor trista este ca nu au avut răbdare deloc. Caracteristica principala a acestor oameni este ca mint si trişează, se complac in confundarea dorinţelor cu realitatea si admiraţia de sine, întârziind faptele bune si preferând câştigul acestei lumi in fata câştigului din Viata e Apoi. Aceştia sunt cei despre care Profetul sallallahu alayhi wasallam, a făcut referire:”Omul neajutorat este acela care-si urmează capriciile si dorinţele si se complace in confundarea dorinţelor cu realitatea.”

Aceste persoane nefericite sunt de mai multe tipuri. Unii dintre ei declara război împotriva lui Allah si Trimisul Sau, si încearcă să distrugă ceea ce a adus Profetul sallallahu alayhi wasallam, împingând oamenii departe de calea lui Allah, si ajutând la răspândirea corupţiei pe pământ. Unii sunt interesaţi exclusiv în interesele lor lumeşti. Unii sunt oameni cu doua fete, ipocriţi, care încearcă sa intre in gratiile celorlalţi pentru a obţine ceva de la fiecare situaţie. Unii sunt persoane promiscuu, care isi dedica întreaga viata in căutarea plăcerii fizice. Unii, în cazul în care sunt avertizaţi, spun că le-ar plăcea foarte mult să se pocăiască, dar li se pare prea dificil si pledează ca nu au nici o şansa. Unii spun că Allah nu are nevoie de rugăciunile si postul lor, că pe ei nu vor atinge mântuirea prin virtutea faptelor lor, si că se vor baza pe faptul că Allah este milostiv. Unii dintre ei susţin că abţinerea de la a comite acţiuni greşite este asemenea subminării iertării lui Allah. Unii vor spune. Unii spun că vor pocăi atunci când moartea se apropie ...

Atâtea scuze, si toate pentru ca capriciile lor si dorinţele lor controlează motivaţia lor, si ei utilizează motivul lor in scopul de a-si îndeplini acele dorinţe. Motivaţia lor este ţinuta incatusata de către Shaitan, si pusa sa lucreze si sa servească scopurilor lui diavoleşti, întocmai cum musulmanii prizonieri de război abuzaţi de către ,,kafirun si forţaţi sa aibă grija de porcii lor, sa facă vin si sa care crucea. Omul care isi suprima motivaţia si o pune sub controlul inamicului sau Shaitan este la fel ca cel care capturează si preda un frate musulman necredincioşilor ca sa-l încarcereze.

3. Exista un război care face ravagii intre motivele raţiunii si ale religiei, si motivele capriciilor si dorinţelor. Uneori unul din ele prevalează, alteori celalalt câştiga partida. Tiparul victoriilor fiecăruia in parte variază. Aceasta este situaţia in cazul celor mai mulţi credincioşi, care amesteca faptele bune cu faptele rele.

Soarta finala a oamenilor in Viata de Apoi va corespunde celor trei situaţii menţionate mai sus. Unii oameni vor intra in Paradis si nu vor intra in iad niciodată; alţii vor intra in iad si nu vor intra in Paradis niciodată si alţii vor intra in Iad pentru un anumit timp înainte de a fi admişi in paradis.

 

Forţele diferite ale răbdării.

Unii oameni nu pot avea răbdare fara o lupta dura si intampinand multe dificultăţi. Alţii sunt capabili sa aibă răbdare foarte uşor. Primul tip sunt precum omul are se lupta cu un bărbat puternic si nu-l poate învinge decât cu eforturi supreme. Al doilea tip este cel al omului care se lupta cu un bărbat slab si-l bate uşor. Aşa este războiul soldaţilor lui Ar-Rahman si soldaţii lui Shaitan. Oricine reuşeşte sa-i învingă pe soldaţii lui Shaitan îl învinge pe Shaitan in persoana.

Unii dintre Sahabah au spus:”Un credincios biciuieşte pe Shaitan la fel ca cel care-si biciuieşte cămila când calatoreste.”

Deci oricine dezvolta obiceiul rabdarii este temut de inamicii săi, si oricine găseşte dificil sa aibă răbdare este in pericol, căci duşmanul sau este gata oricând sa-l atace si sa-l distrugă.

 

Când este nevoie de răbdare.

Răbdarea este necesara in următoarele sfere ale vieţii:

1. In venerarea lui Allah si îndeplinirea ordinelor Lui Allah.

2. In abţinerea de la acţiuni greşite.

3. In acceptarea Decretului lui Allah si Guvernământul lui Allah.

,,O, fiul meu! Săvârşeşte-ţi rugăciunea, porunceşte ceea ce este cuviincios, opreşte ceea ce este urâcios, rabdă ceea ce a căzut asupra ta. Întru aceasta este tăria firii.” Quran 31:17

Sa te bucuri de ceea ce este just include sa faci bine tu însuti, iar interzicând ceea ce este greşit include abţinerea de la a face rău tu însuti.

 

Răbdarea in venerarea lui Allah.

Răbdarea in venerarea lui Allah si urmând instrucţiunile Lui înseamnă ca îndeplineşti actele prescrise de venerare regulat si o faci in sinceritate si deplina cunoştinţa. Venerarea care nu este îndeplinita regulat nu e de nici o valoare. Chiar daca venerarea este îndeplinita regulat, exista doua pericole. Primul, riscam sa ne pierdem sinceritatea, daca motivul pentru a îndeplini rugăciunile nu este de dragul lui Allah si de a te apropia de El tot mai mult. Deci ca sa iţi protejezi venerarea trebuie sa te asiguri ca eşti sincer in intenţie fata de Allah. Iar al doilea pericol este atunci când deviem de la Sunnah Profetului sallallahu alayhi wasallam, aşadar trebuie sa ne asiguram ca venerarea noastră este conform Sunnah.

Răbdarea in abţinerea de la fapte greşite.

Acest tip de răbdare poate fi atins doar prin frica de pedeapsa care urmează acţiunile greşite, sau prin sentimentul de ruşine (haya) fata de Allah pentru folosirea binecuvântărilor Lui in a comite fapte abominabile. Acel sentiment de ,,haya” fata de Allah poate fi întărit prin invatarea cat mai mult despre Allah si despre Numele si Atributele lui Allah. Haya este caracteristica oamenilor care sunt nobili si poseda calităţi bune, aşa ca persoana respectiva se abţine de la fapte abominabile,ruşinoase, tocmai din cauza la ,,haya” fata de Allah, care este mai buna decât frica fata de Allah si indica faptul ca acea persoana este atent si conştient de Allah si Puterea Lui. Persoana care este intimidat de frica de Allah are gândurile sale concentrate asupra pedepsei. Persoana care se teme de Allah este preocupata doar de propria lui persoana si cum sa se salveze de la pedeapsa, in timp ce persoana ,,ruşinoasa” este preocupata de Allah si Gloria lui Allah. Amândouă persoanele au atins ,,iman”, dar persoana cu ruşine a atins ,,ihsan”, un status mult mai înalt al imanului(credinţei) in care conduita persoanei respective este ca si cum l-ar vedea pe Allah si inima sa este plina de ,,haya”.

Motivul pentru care este important ca un credincios sa se abţină de la fapte abominabile este protecţia imanului sau(credinţei), căci faptele rele degradează imanul cuiva pina la distrugere completa. Profetul sallallahu alayhi wasallam, a zis:”Atunci când adulterul comite adulter el nu este un credincios, si atunci când băutorul de vin bea alcool nu este un credincios si când hotul fura nu este un credincios. Credinciosul ar trebui sa se abţină de la multe acţiuni permise in cazul in care l-ar conduce spre ceea ce este interzis. 

Răbdarea la timpuri de restrişte.

Răbdarea in timpul vremurilor de restrişte, timpuri dificile poate fi atinsa prin:

1. gândindu-te la răsplata buna ce te aşteaptă. Cu cat crezi mai mult in recompensele care te aşteaptă, cu atât iţi este mai uşor sa ai răbdare. Daca N-ar fi fost pentru anticiparea recompenselor, nici un tel sau obiectiv din aceasta viata sau viata de apoi n-ar pute fi atinse. Natura umana iubeşte gratificarea instanta, dar raţiunea si maturitatea ne fac sa gândim pe termen lung, ceea ce ne ajuta la consolidarea răbdării in a indura orice trebuie sa induram, indiferent daca avem de ales sau nu.

2. aşteptând si sperând pentru timpuri uşoare. Aceasta speranţa oferă prin ea insallallahu alayhi wasallami uşurare imediata.

3. gândindu-te la binecuvântările lui Allah care-s fara măsura. Atunci când realizam ca nu putem număra binecuvântările lui Allah, ne va fi mai uşor sa exersam răbdarea in a face fata adversităţilor, pentru ca problemele prezente sunt ca o picătura de ploaie comparate cu un vast ocean de favoruri si binecuvântări ale lui Allah.

4. gândindu-te la binecuvântarea precedenta a lui Allah. Acest lucru ne va aminti de Protecţia si grija lui Allah, iar forţa si speranţa adaugă perspectiva timpului de uşurare pe cale sa vina. 

Cinci categorii ale răbdării

Răbdarea poate fi divizata in categorii urmând paternul faptelor, numite:wajib(obligatorii), mandub (recomandate), mahdhur(interzise), makruh(neplăcute) si mubah(permise).

Wajib - răbdarea obligatorie.

1. răbdarea de a te abţine de la haram( lucruri si acţiuni interzise);

2. răbdarea de a executa faptele obligatorii;

3. răbdarea de a indura adversitatea care este in afara controlului nostru, cum ar fi boala, sărăcia, etc.;

Mandub –răbdarea recomandata.

1. răbdarea in abţinerea de la lucruri neplăcute(makruh);

2. răbdarea in efectuarea actelor de venerare care sunt plăcute si încurajate(mustahabb);

3. răbdarea in abţinerea de la răzbunare.

Mhdhur –răbdarea interzisa.

1. răbdarea in abţinerea de la mâncare si băutura pina la moarte;

2. răbdarea in abţinerea de la mâncarea haram, când alternativa este moartea sau înfometarea.

3. răbdarea in abţinerea de la cerşit;

4. răbdarea in indurarea lucrurilor care ar conduce la moarte, cum ar fi prădătorii, şerpii, focul si apa;

5. răbdarea pe timpul ,,fitnah”când musulmanii lupta contra musulmanilor. Răbdarea de la lupta in acest caz, când musulman omoară alt musulman este permisa si chiar preferabila si plăcuta. Profetul sallallahu alayhi wasallam, a spus:”Fii ca robul lui Allah care a fost ucis, si nu fi ca cel care a ucis” si lasă-l pe criminal sa poarte si fapta lui rea si fapta ta rea.” Dar in cazul in care musulmanul înfrunta un kafirun(necredincios) atunci el trebuie sa se apere pentru ca sensul jihadului este sa se apere pe el însuşi si islamul. 

Makruh – rabdarea neplacuta.

1. răbdarea in abţinerea de la apetituri fizice (mâncare, băutura, sex) pina la punctul in care aceasta dăunează sanatatii acelui individ;

2. răbdarea in a face o fapta makruh (neplăcuta)

Mubah –răbdarea permisa.

- răbdarea in abţinerea de la fapte permise.

Răbdare buna si răbdare proasta

Răbdare proasta înseamnă sa fii rabdator in a sta departe de Allah si de Iubirea Lui si de Voinţa Lui, pentru ca acest lucru împiedica o persoana sa îndeplinească potenţialul sau in atingerea perfecţiunii si in a face ce a fost creat sa facă. Aceasta este cel mai groaznic mod de răbdare si cel mai dificil, pentru ca nu e răbdare mai puternica decât aceea a unei persoane care in mod voluntar se tine departe de Creatorul sau, atâta timp cat departe de El, nu e viata nicicum. Nu-i nimeni mai neglijent decât acela care nu are nici un interes pentru ceea ce Allah a preparat pentru prietenii Lui (awliya) in Viata de Apoi, ceea ce nici un ochi n-a văzut vreodată, nici o ureche n-a auzit vreodată si nimeni nu si-a imaginat vreodată.

Răbdarea buna consista in doua tipuri: răbdare de dragul lui Allah si răbdare cu ajutorul lui Allah. Allah spune:

,,Acum aşteaptă comanda Domnului tău: căci intr-adevăr eşti in vizorul nostru…” (52:48)

Este imposibil sa ai răbdare de dragul lui Allah fara sa ai răbdare cu ajutorul lui Allah:

,,Si fii rabdator, căci răbdarea ta este cu ajutorul lui Allah…” (16:127)

Acest vers ne spune ca răbdarea nu poate fi atinsa fara ajutorul lui Allah, ceea ce înseamnă ca la ajutorul lui Allah avem nevoie de compania lui Allah, aşa cum spune hadith qudsi: ,,Eu sunt auzul cu care el aude;vederea lui cu care vede si mina cu care loveşte.”

Ajutorul lui Allah este conferit atât credinciosului cat si raufacatorului deopotrivă; ambii primesc binecuvântare si provizie (rizq). Acest hadith descrie mai multe: compania lui Allah pe care o va obţine cineva atunci când face acte de venerare excelente (exagerate - nafl) pina Allah îl iubeşte. Când atinge acest nivel, si Allah devine auzul, vederea sa, nu face nimic fara ca Allah sa fie in compania sa. Oricine atinge acest nivel poate avea răbdare de dragul lui Allah si sa îndure greutăţi severe pentru a-l mulţumi pe Allah. Persoana care nu atinge acest nivel nu va avea acest grad de răbdare; nivelul răbdării lui e in acord cu compania lui Allah. Credinciosul care se bucura e compania lui Allah va atinge nivele de răbdare care pentru alţii sunt imposibile. Cei care au răbdare sunt învingătorii in lumea asta si cea următoare, pentru ca Allah este cu ei:

,,Căci Allah este cu cei care perseverează in răbdare.” (2:153)

Emularea atributelor lui Allah.

 Daca o persoana iubeşte unul din atributele lui Allah, atunci aceasta îl va ajuta sa-l ajungă pe Allah. Allah este as-Sabur, rabdator, si nu e nimeni mai rabdator sau mai îngăduitor decât Allah. S-a raportat ca Allah i-a revelat lui David, alayhi assalam,”Sa ai atributele Mele, caci unul din ele este acela de ,,Rabdator”.Allah iubeşte atributele sale si caracteristicile Lui, si iubeşte sa vadă efectele atributelor Lui asupra robilor Lui. Aşa cum este El frumos, iubeşte frumuseţea; aşa cum este iertător, iubeşte iertarea; aşa cum este generos, iubeşte generozitatea; aşa cum este Atot-Cunoscator, iubeşte oamenii cunoştinţei; aşa cum este puternic , tot aşa credinciosul puternic ii este mai drag decât cel slab; aşa cum este rabdator tot aşa iubeşte pe aceia care au răbdare; aşa cum este recunoscător (shakur) tot aşa iubeşte pe cei care dau mulţumire. Aşa cum El iubeşte pe cei care au caracteristicile Lui, tot aşa El este cu ei, iar aceasta este o relaţie speciala si unica de companie.

Nici o contradicţie intre răbdare si plângerea către Allah.

Strigând si plângându-te către Allah nu înseamnă ca nu ai răbdare. In Quran, găsim pe Ya’qub, alayhi assalam, spunând:”Cursul meu este răbdarea cuviincioasa.(sabrun jamil)”12:83, dar iubirea si dorul pentru fiul lui pierdut Yusuf l-au făcut sa spună:”Ce mare este durerea mea pentru Yusuf”12:83. Sabrun jamil se refera la răbdarea fara plângere către oameni. Plângerea către Allah nu anulează răbdarea, aşa cum Ya’qub a spus:”Eu mă plâng doar lui Allah de neatenţia si angoasa mea.”12:86

Allah a adus de asemenea sabur jamil in Profetul Muhammad sallallahu alayhi wasallam, iar el s-a supus, dar s-ar fi rugat:”Oh Allah, eu mă plâng doar Ţie de slăbiciunea si neajutorarea mea.” 

Răbdarea oamenilor nobili si a celor rusinosi.

Fiecare persoana trebuie sa exerseze răbdarea in vederea indurării dificultăţilor, indiferent daca o face in mod voit sau nu. Persoana nobila exersează răbdarea in mod voit, pentru ca el realizează beneficiile răbdării, si ştie ca va fi răsplătit pentru răbdarea sa si ca va fi certat(criticat) pentru panicarea lui. El este conştient ca daca nu are răbdare panicarea si nerăbdarea nu-l vor ajuta sa recâştige oportunităţile pierdute, si nu vor îndepărta lucrurile neplăcute. Orice este decretat si este ,,qada’wa qadr” nu poate fi prevenit, iar orice este decretat sa nu aibă loc nu poate fi determinat sa se întâmple. Aşadar o atitudine de nerăbdare si panica creează de fapt vătămare.

Un înţelept a spus:”Un om cu înţelepciune imediat ce apar adversităţile face ceea ce un prost face după o luna, adică recurge la răbdare.”

Omul ruşinos exersează răbdarea doar atunci când realizează ca nu are alta soluţie. După o pierdere de timp îndelungata si energie multa, după panicare si lupta, el realizează ca nerăbdarea sa nu-l va ajuta. Atunci exersează răbdarea in acelaşi mod in care o persoana care a fost legat pentru biciuire exersează răbdarea.

Persoana nobila practica răbdarea in supunerea fata de Allah, in timp ce cel ruşinos exersează răbdarea in supunere fata de Shaitan. Aşadar persoanele ruşinoase au o răbdare grozava in a-si urma capriciile si propriile dorinţe, si au acea răbdare in a cheltui in felul lui Shaytan si nici un pic de răbdare când vine vorba sa cheltuiască doar cativa penny in felul lui Allah. Ei vor indura multe dificultăţi in scopul de a-si urma capriciile si dorinţele, dar nu pot indura nici cea mai mica dificultate in scopul de a-l mulţumi pe Allah. Ei ar indura defăimare de dragul comiterii de acţiuni greşite, dar nu pot exersa răbdare in a elimina motivul defăimării de dragul lui Allah. Astfel de oameni vor evita invitaţia la facere de bine si interzicerea răului de frica la ce vor spune oamenii despre ei pentru faptele lor, dar si-ar expune onoarea defăimării si ar indura răbdători pentru a urma propriile capricii si dorinţe. In mod similar, ei nu sunt pregătiţi sa practice răbdarea devoţiunea lor fata de Allah, dar atunci când vine vorba sa fie devotaţi lui Shaytan si capriciilor si dorinţelor lor, ei vor remarca o răbdare extraordinara. Astfel de oameni nu vor fi nobili niciodată in fata lui Allah iar in Ziua Învierii nu vor fi sculaţi din morţi cu oamenii nobleţei si decentei.

 

Moduri de consolidarea răbdării

Pentru ca răbdarea este fard(obligatorie), Allah ne-a furnizat cai si mijloace pentru a o obţine si pentru a consolida calitatea răbdării, pentru ca Allah nu ne-a instruit sa facem nimic fara a ne furniza ajutor si suport pentru asta, cat si cai si mijloace de a le obţine. N-a creat nici o boala fara sa creeze si vindecare pentru ea, si Allah a garantat vindecare când medicina este folosita. Chiar si aşa, răbdarea este dificila, dar nu imposibil de obţinut. Răbdarea consista in doua elemente:cunoaştere si acţiune, si din aceste doua elemente deriva remediile pentru toate problemele spirituale si fizice. Cunoaşterea si acţiunea in combinaţie sunt esenţiale.

Cunoaşterea.

Elementul cunoaşterii este necesar pentru a realiza beneficiile îndeplinirii ordinelor lui Allah iar sensul fericirii si împlinirii ce unul le-ar putea deţine urmându-le; si pentru a înţelege ce anume din lucrurile interzise cauzează vătămare, imperfecţiune si rău. Când o persoana realizează asta, si adaugă voinţa puternica, dorinţa pentru realizările spirituale si dorinţa de a trai ca o fiinţa vie completa(contrar opus existentei animalelor), atunci va deveni uşor pentru el sa capete calitatea răbdării. Amărăciunea răbdării va deveni dulce, iar durerea răbdării va deveni bucurie.

Acţiunea.

Aşa cum deja am văzut, răbdarea este o lupta constanta intre motivele raţiunii si religiei ce o persoana le are, si motivul capriciilor si dorinţelor pe care altul le are. Daca o persoana vrea ca raţiunea si religia sa învingă capriciile si dorinţele, atunci el trebuie sa le consolideze pe primele si sa le slăbească pe ultimele, întocmai cu promovarea sanatatii si reducerea riscului de îmbolnăvire.

Consolidarea motivului raţiunii si religiei.

In bătălia dintre raţiune/religie si capricii/dorinţe, avem următoarele arme la dispoziţia noastră:

1. Ar trebui sa ne amintim gloria si măreţia lui Allah, si sa simţim ca Allah este prea Mare ca sa pacatuesti împotriva Lui, dat fiind faptul ca Allah vede si aude tot. Oricine se gândeşte la măreţia lui Allah niciodată nu va comite cu uşurinţa acţiuni greşite.

2. Daca pretindem ca-l iubim pe Allah atunci n-ar trebui sa nu-l ascultam, tocmai in numele acestei iubiri. O persoana ar trebui sa fie supusa celui care pretinde ca-l iubeşte. Cei care se abţin de la a comite acţiuni greşite din dragoste pentru Allah sunt dintre cei mai înalţi in status in fata lui Allah, la fel ca si cei care-l venerează din dragoste pentru El. e o mare diferenţa intre cel care se supune lui Allah si se abţine de la greşeli din dragoste, si cei care o fac de frica pedepsei.

3. Ar trebui sa ne gândim la binecuvântările si favorurile lui Allah, aşa cum o persoana decenta si nobila nu ar face nimic in contra celui care l-a tratat binevoitor. Doar oamenii bazaţi si ruşinoşi fac asta. Daca ne gândim la binecuvântările si favorurile lui Allah vom realiza ca n-ar trebui sa răspundem făcând ceva împotriva ordinelor lui Allah si comiţând acţiuni greşite.

4. Ar trebui sa ne gândim la mania si pedeapsa lui Allah, dat fiind ca El va fi mânios pe cel care persista in a comite acţiuni greşite. Nimic nu poate sta in calea maniei Lui, cu atât mai puţin acel rob al Sau slab.

5. Ar trebui sa ne gândim ceea ce pierdem daca comitem greşeli in viata asta si cea de apoi. Ar trebui sa fie suficient sa ne gândim la pierderea credinţei(Iman), al cărei cantitati merita efortul chiar si doar pentru o farama de credinţa, mult mai mult decât orice din viata aceasta. Cum poate cineva sa vrea sa-si piardă credinţa pentru un scurt moment de plăcere ale cărei consecinţe ar putea dura pentru veşnicie? Profetul sallallahu alayhi wasallam, a spus:”Nici o persoana adultera nu este un credincios la momentul comiterii adulterului”comentând acest hadith unul din sahabah a spus:”Credinţa lui va fi trasa afara din interiorul sau pina peste cap ca un nor. Daca se caieste atunci credinţa se întoarce la el.”

6. Ar trebui sa savuram ideea de a-l învinge pe Shaytan si de a avea victorie asupra lui, pentru ca învingându-l si dorinţele si capriciile noastre, este un lucru fericit si aducător de recompensa. Este întocmai ca a lua medicamente si a fi recompensat cu restaurarea unei bune sanatatii.

7. Ar trebui sa avem in vedere recompensa si compensaţia care Allah le-a promis celor care-si controlează capriciile si dorinţele, si se abţin de la ceea ce este haram(interzis).

8. Ar trebui sa ne gândim la compania speciala a lui Allah, căci El ne spune:”Allah este cu cei care perseverează răbdători”2:153 „Căci Allah este cu cei car se abţin si fac bine” 16:128 „căci intr-adevăr Allah este alături de cei care fac ce-i drept, corect.” 29:69.

9. Ar trebui sa fim conştienţi tot timpul de moartea, care ar putea sa vina peste noi oricând, brusc si fara preaviz.

10. Ar trebui sa nu ne mai gândim la idei false si rele. Chiar daca gânduri rele vin in mintea noastră, nu trebuie sa le lăsam sa staţioneze, căci ar putea deveni speranţe si dorinţe pentru care sa acţionam si sa ne rănim pe noi înşine sau pe alţii in timpul procesului.

11. Ar trebui in mod gradual sa ne intarim motivele religioase in lupta cu capriciile si dorinţele. Odată gustata bucuria de a înfrânge aceste capricii si dorinţe, atunci determinarea noastră si puterea voinţei noastre vor creste puternice.

12. Ar trebui sa direcţionam gândurile noastre spre contemplarea semnelor lui Allah la care ne-a încurajat sa ne gândim, fie ca sunt in Quran sau in universul ce ne înconjoară. Daca astfel de gânduri exista constant in inimile si minţile noastre, aceasta ne va ajuta sa ne ferim de şoaptele lui Shaytan. Nu exista pagubas mai mare decât acela care in loc sa se gândească la Allah, la cartile lui Allah, la Profetul lui Allah, sallallahu alayhi wasallam si companionii lui, locuieşte in Shaytan si ideile lui.

13. Ar trebui sa ne amintim cat de scurta este şederea noastră pe acest pământ. Nimeni nu ar vrea sa simtă ca tot ce a reuşit in viata asta sunt cele mai rele fapte, decât persoana care nu are nici o ambiţie spirituala, a cărui inima este moarta si care este impasibil, neglijent. Aşa o persoana in ultima instanţa va regreta faptele sale când va realiza, ca nu doar departe de a-l beneficia îl vor conduce spre pedeapsa. Chiar si persoana care are multe fapte bune la activ va simţi regret când va realiza ca ar fi putut face si mai mult.

14. Ar trebui sa ştim ca Allah ne-a creat sa trăim o viata eterna fara moarte, o viata cu mândrie, fara umilinţa; o viata a securităţii fara teama de nimic; o viata a bogatiei fara sărăcie; o viata a bucuriei fara durere; o viata a perfecţiunii fara defecte. Allah ne testează in lumea asta cu o viata care se finalizează cu moartea; o viata a mândriei acompaniate de umilinţa si degradare; o viata întinata de temeri, in care bucuria si uşurarea sunt amestecate cu suferinţa si durere. Atâţia oameni caută in mod greşit o viata uşoara a puterii si plăcerii in lumea asta, dar majoritatea nu reuşesc s-o obtina niciodată, iar cei care reuşesc, se bucura de ea doar pentru scurt timp pina dispare. Profeţii au chemat oamenii la o viata eterna a împlinirilor, si oricine răspunde chemării lor vor avea cea mai buna viata in lumea asta, mult mai buna decât a regilor si urmaşilor lor, căci zuhd in viata asta este adevărata bogatie. Aceasta este ceva pentru care Shaytan ii invidiază enorm pe credincioşi. 

Sa cunoaştem cele subliniate mai sus nu este de ajuns. Trebuie sa ne străduim si sa facem tot ce putem pentru scopul nostru si pentru a atinge perfecţiunea. Cel mai bun mod de a face asta este sa punem capăt obiceiurilor care ne controlează viata, căci acestea sunt principalele obstacole ce ne previn de la reuşita. Ar trebui sa evitam locurile cu fitnah si tentaţii, aşa cum Profetul sallallahu alayhi wasallam, ne-a spus:”Oricine aude despre Dajjal ar trebui sa stea departe de el.” cel mai bun mod de a ne proteja de rău este sa stăm departe de orice ar putea conduce la rău. Unul din trucurile favorite ale lui Shaytan, cu care inseala pe oricine mai puţin cei destul de isteţi s-o vadă, este sa ii arate unei persoane ceva bun in ceva rău si sa-l cheme spre el; când persoana se apropie suficient de el, cade in capcana.

Omul nu poate fara răbdare.

La un moment dat orice persoana se va afla in situaţia de a se supune unui ordin al lui Allah, sau va trebui sa stea departe de ceva ce Allah a interzis, sau va trebui sa accepte ceva ce Allah a decretat, sau sa mulţumească, sa arate recunoştinţa pentru o binecuvântare primita de la Allah. Toate aceste situaţii solicita răbdare, aşa ca pina la timpul morţii, nimeni n-ar trebui sa facă ceva fara răbdare. Orice ni s-ar întâmpla in viata este fie in acord cu capriciile si dorinţele noastre, fie împotriva lor. In ambele cazuri răbdarea este necesara.

Daca o persoana se bucura de sănătate, securitate, putere, bogatie si împlinirea dorinţelor fizic, n-ar trebui sa presupună ca vor si dura la nesfârşit, si ar trebui sa nu lase norocul sau sa-l facă arogant, extravagant sau neglijent intr-un mod in care nu i-ar fi pe plac lui Allah. N-ar trebui sa dedice tot timpul sau, banii si energia sa in a urmări plăcerile fizice, pentru ca prea multa plăcere se termina in durere. Ar trebui sa aibă grija sa plătească ce ii datorează lui Allah prin zakat si sadaqa, altfel Allah ar putea să-i ia înapoi din binecuvântările date. Ar trebui sa se abţină de asemenea de la a cheltui banii in mod haram, si sa fie atent sa evite să-i cheltuiască in mod makruh. Toate acestea solicita răbdare, si nimeni nu poate exersa răbdare la timpuri uşoare decât oamenii cu credinţa puternica(as-saddiqun).


Răbdarea la timpul adversităţii este mai uşoara decât la timpul uşurinţei.

Unul dintre salaf a spus:”credincioşii si necredincioşii deopotrivă ar putea avea răbdare la timpul adversităţii, dar doar cei cu credinţa puternica pot avea răbdare la timpul uşurinţei.” Prin urmare Allah ne-a avertizat despre fitnah bogatiei si copiilor:”Oh tu care crezi! Nu lăsa bogăţiile tale si copii tai sa te distragă de la pomenirea lui Allah. Oricine acţionează aşa e pierderea lui.” 63:9 „Oh tu care crezi! Cu adevărat printre nevestele voastre si copii voştri sunt unii care va sunt duşmani; aşa ca fii atent la ei!” 64:14 duşmănie la care se face referire in acest vers nu este cea rezultata din ura sau conflict, ci la duşmănia care rezulta din iubire si grija, care ar putea preveni părinţii de la îndatoririle religioase cum ar fi hijrah, jihad, căutând invatatura si făcând acte de caritate.

Hadisul:”Copii sunt cauza lasitatii si zgârceniei” reflecta cat de mult poate fi tras înapoi un om in căutarea perfecţiunii si succesului, de către soţie si copii. Odată, Profetul sallallahu alayhi wasallam, ţinea o predica religioasa, si i-a văzut pe Hasan si Husayn mergând si poticnindu-se, aşa ca si-a întrerupt cuvântarea si s-a dus sa-i ia in braţe si a spus:”Intr-adevăr Allah a grăit adevărul când a spus:….printre nevestele si copiii voştri sunt unii care va sunt duşmani.” Am văzut băieţii aceştia doi poticnindu-se si n-am rezistat, n-am avut răbdare sa-mi termin predica religioasa, si m-am oprit ca sa-i iau in braţe.” Profetul sallallahu alayhi wasallam, a făcut asta din cauza iubirii sale pentru copii si in felul acesta a stabilit un exemplu pentru ummah ca sa arate mila si blândeţe fata de copii.

Motivul pentru care este atât de dificil sa practici răbdarea la timpul uşurinţei este pentru ca avem o alegere de făcut. O persoana flamanda are mai multa răbdare când nu are mâncare, iar când mâncarea devine accesibila răbdarea sa scade. La fel este mai uşor ca unul sa-si controleze dorinţa sexuala atunci când nu sunt femei in jurul sau.

 

Răbdarea in venerare.

Noi oamenii avem o aversiune naturala in a îndeplini actele de venerare, cum ar fi rugăciunea, dat fiind lenea noastră inerenta. Daca un om are inima împietrita si comite multe acţiuni greşite, se gândeşte prea mult la plăcerile fizice si se amesteca cu oameni care nu îl pomenesc pe Allah, atunci foarte greu va putea executa rugăciunile, iar daca se roagă, atunci o face atât de absent si grăbit.

La fiecare pas omul are nevoie de răbdare pentru îndeplinirea actelor de venerare. Înainte sa înceapă s-o facă, el trebuie sa se asigure ca intenţiile sale sunt cele corecte. Ar trebui sa verifice sinceritatea sa si sa caute sa evite prefăcătoria in timpul actelor de venerare. In timp ce executa orice act de venerare, trebuie sa încerce sa-l perfecţioneze, sa-si tina intenţiile pure si mintea concentrata in scopul executării acelui act de venerare, care e menit sa îl mulţumească pe Allah. După terminarea unui act de venerare, trebuie sa se abţină de la orice ar putea corupe venerarea sa. Allah ne spune:”Oh tu care crezi! Nu-ti anula caritatea prin amintirea generozităţii tale sau prin vătămare.” 2:264

El ar trebui sa exerseze răbdarea in reţinerea de la admiterea si mândrirea cu performantele sale, dat fiind faptul ca aceasta este mult mai dăunător decât a comite multe alte vizibile, greşite acţiuni. Similar el ar trebui sa fie discret întotdeauna si sa se înfrâneze de la a spune celorlalţi despre actele sale de venerare.

 

Răbdarea in reţinerea de a comite greşeli.

Cel mai bun mod de a te ajuta pe tine însuti sa te abţii e la acţiuni greşite este sa renunţi la orice obicei prost, si a te debarasa de toţi cei care te încurajează sa faci fapte rele sau greşite. Obiceiurile au mare putere asupra comportamentului unei persoane, iar daca un obicei este acompaniat de dorinţa, atunci înseamnă ca sunt doi soldaţi ai lui Shaytan care lupta cu motivele raţiunii si religiei, si care nu le pot face fata lor.

Răbdarea in adversitate si in situaţii in afara controlului uman.

Încercări cum ar fi moartea cuiva drag noua, boala, pierderea avuţiei, etc se împart in doua tipuri: adversitate dincolo de controlul uman si adversitate cauzata de acţiunile altei persoane, cum ar fi bătaia, defăimarea, etc.

In indurarea situaţiilor care sunt in afara controlului nostru, putem avea una din următoarele reacţii:

1. omul se simte neajutorat si nemulţumit, panicandu-se si plângându-se;

2. omul răspunde cu răbdare, fie de dragul lui Allah, fie ca urmare a forţei umane;

3. omul accepta si este mulţumit cu situaţia. De fapt acest status este unul dintre cele mai înalte ale răbdării.

4. omul accepta situaţia cu mulţumire si recunoştinţa. Acesta fiind de fapt un status si mai înalt decât acceptarea, pentru ca in acest caz omul vede adversitatea ca pe o binecuvântare si ii mulţumeşte lui Allah ca l-a pus in acea situaţie.

Problemele si adversitatea care cad asupra omului prin mana altora, pot genera următoarele reacţii:

1. omul alege sa ierte si sa uite;

2. omul ar decide sa nu se răzbune;

3. omul ar accepta qadar, in timp ce recunoaşte ca persoana care l-a vătămat era un raufacator, insa Cel Care a decretat ca acest rău sa-l ajungă prin mâinile unui raufacator, nu este un raufacator. Răul cauzat de oameni este precum căldura si răceala: nu e cale de a le preveni, iar cel care se plânge trădează lipsa de înţelepciune. Tot ce se întâmpla, se afla sub decretul Destinului, cu toate ca sunt multe cai si înţelesuri pentru a se întâmpla

4. omul ar trata bine pe cel care l-a tratat rău. Aceasta atitudine poate avea multe avantaje si beneficii, pe care nimeni nu le ştie in totalitate decât Allah.

Răbdarea in situaţii începute la alegere, dar care ulterior scăpa de sub control.

Spre exemplu dragostea, care începe prin alegere dar la final consecinţele ar putea scăpa de sub control. Similar cineva s-ar putea expune la cauzele îmbolnăvirii si durerii(fumat, băut, drogat,etc.) după care ar fi foarte dificil sa te opreşti, odată devenit dependent. Omul ar trebui sa exerseze răbdarea si sa se abţină de la bun început.

Care este tipul de răbdare cel mai dificil?

Gradul de dificultate in abţinerea de la unele lucruri depinde de forţa motivaţiei si abilitatea cuiva de a duce la îndeplinire acţiunea in cauza. Oricine nu are motiv sa ucidă, sa fure, sa bea alcool, sau orice altceva, si in acelaşi timp nu este capabil s-o facă, acela va găsi foarte uşor sa exerseze răbdare fata de acele lucruri. Oricine are un motiv puternic sa facă o acţiune greşita si are posibilitatea de a o duce la îndeplinire, va întimpina mare dificultate in a exersa destula răbdare sa se abţină. Aşadar, este foarte dificil pentru un conducător sa se abţină de la injustiţie sau opresiune, si este foarte dificil pentru un bărbat tinar sa se abţină de la fornicaţie, si este foarte dificil pentru un bogat sa se abţină de la a-si urma dorinţele si plăcerile.

Profetul sallallahu alayhi wasallam, s-a raportat ca ar fi spus:”Allah va lauda(recomanda) un bărbat tinar care nu s-a comportat niciodată in mod ignorant>” (Ahmad). In alt hadith, el s-a referit la cei care vor fi umbriţi in umbra tronului lui Allah pentru răbdarea lor perfecta – întocmai ca răbdarea unui conducător in a fi just in orice situaţie indiferent de sentimentele lui personale, si răbdarea unui tinar in venerarea si supunerea lui Allah si suprimarea capriciilor si dorinţelor; si răbdarea omului care da sadaqa ţinând asta secret; si răbdarea unui om care rezista tentaţiei in fata unei femei frumoasa si cu înalt status; si răbdarea a doi oameni care se întâlnesc doar de dragul lui Allah, se despart doar de dragul lui Allah si păstrează relaţia lor doar de dragul lui Allah; si răbdarea celui care plânge de frica lui Allah, ţinând asta secret si fara sa spună altora despre asta. Toate acestea sunt dintre cele mai dificile tipuri de răbdare. Deci pedeapsa unui bărbat bătrân care comite adulter; un rege care minte si un sărac ce este arogant, este foarte severa, pentru ca este uşor pentru ei sa se tina departe de astfel de acţiuni, si nu necesita cine ştie ce fel de răbdare. Atitudinea lor indica rebeliunea lor voita împotriva lui Allah.

Răbdarea in acţiuni greşite in vorbire si activitate sexuala. 

Una dintre cele mai dificile răbdări este aceea de a te înfrâna de la a comite acţiuni greşite in vorbire si activitatea sexuala. Acţiuni greşite in vorbire – cum ar fi bârfa si defăimarea, sa spui minciuni pentru a crea probleme intre oameni, sa te lauzi explicit si implicit pe tine însuti, sa insulţi pe cineva pe care nu-l agreezi si sa-i lauzi pe cei pe care-i agreezi – sunt toate distractive si plăcute. Exista un motiv puternic in comiterea acestor fapte, si este atât de uşor sa-ti mişti limba când vorbeşti, aşa ca răbdarea necesara in abţinerea de la a le comite este in mod particular dificila. De aceea Profetul sallallahu alayhi wasallam, i-a spus lui Mu’adh, „Controlează-ti limba”. Mu’adh a întrebat” Suntem traşi la răspundere pentru ceea ce spunem?” Profetul sallallahu alayhi wasallam a răspuns:”Poate fi ceva mai greşit decât acţiunea greşita in vorbire care cauzează aruncarea oamenilor in Iad pe fetele lor?”

Odată ce acţiunea greşita in vorbire devine obicei, răbdarea devine si mai greu de practicat. Deci ai putea vedea cum un om sta treaz toata noaptea in rugăciune, posteşte toata ziua si s-ar abţine de la a atinge o perna din mătase, dar da frâu liber limbii sale in bârfa, defăimare si provoacă conflicte intre oameni.

 sursa: Patience & Gratitude by Ibn Al-Qayyim

traducere in limba romana de Andrei Roxana Elena


Be whom you can be, not what others can be!

Posted by roxana.rahmah on September 2, 2013 at 5:15 AM Comments comments (0)

Be whom you can be, not what others can be!

 

 

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَـٰنِ الرَّحِيمِ

 

All the praises and thanks be to my Lord, the Lord of the Alamin and may He, Allahu Al-Jalil help me to remember Him all the time and thanking Him and do only good deeds; and may He, Allahu Al-Jalil bring same or better for all my brothers and sisters from all times. And may the Peace of Him, Allahu Al-Jalil be upon all of us!

,,Someone asked:"Did you ever try to overcome your own limits?" 
I said:"First I should know my true limits, because one plus one still make two, no matter what.
 If I delude myself that I can be ,,Superman" will not help me to overcome my human condition ever. 
But if I come to know my own particular conditions such as limits in this or that, will help me to act and 
overcome according to my abilities and without feeling less or more than other human being. Trying to 
overcome my limits to be someone else or like someone else might bring to me more disappointment than
 satisfaction. So, why should I pretend that I can fly and break my legs, while I can stay what I am, 
a human being and take an air-plane?"  
Only Allah knows the limits of human being and we must learn to know ourselves before even think 
to be better than we already are. The Noble Quran is the best knowledge for what a human can be,
 should be or shouldn't be." 


by Andrei Roxana Elena Rahmah

Count the stars!

Posted by roxana.rahmah on June 26, 2013 at 5:30 AM Comments comments (0)

Count the stars!     

 

4 March 1977. I was just seven and half years old, a little girl who use to look around her and collect smiles from everyone; feeling most of the time like a porcelain doll that all people love and try to protect her to not be broken; living in a perfect world with the perfect family and with the perfect life; with the feeling in her heart that nothing can go wrong and that the pain cannot touch her.

 

In that evening of cold March I slept around 8 happy because my grandmother just made it for me a beautiful nightdress. I slept with the sweet thought in my mind that only beautiful things can happen to me.

 

9:16. Screams and a horrible sound woke me up and the image of the furniture dancing and the whole building shaking paralyzed me. I saw my mother coming fast and folding me in a winter coat and grabbing me she told me with gentle and trembling voice that we must go down. Before realize what's happening I was downstairs at the first floor of the building. All neighbors where out from their apartments. Looking to their faces was enough to know that nothing is ok anymore and that something bad just happened and might happen again.

 

I've closed my eyes in a desperate hope that all will just disappear and I will wake up realizing that was just a bad dream. When I open it my mom was looking at me. I saw fear on her face for the first time in my life. No doubt and no hope, everything was real.

 

- Mom! What’s happening mom?

 

- Just an earthquake sweetheart, but is gone!

 

- Are we gonna die mom?

 

- No my angel! Don’t think about this! Is gone! We are safe! Don’t worry!

 

In that night I've stood with all kids from my building till late, on the first floor. All were smiling thinking that nothing bad happen and was just a scare. I went out for a while to look on street and I saw the red sky, far on Steel Factory and I heard adults talking about many dead people in Bucharest. My daddy was worried because part of our family was living in Bucharest. I couldn't smile like the other kids. I tried but seemed that I was the only child who really saw the worries on the other's faces. When finally went upstairs and everyone fall to sleep, I got up from bed and went to the window.

 

The sky was clear and full of stars. I looked at that blue dark velvet full of little lights and I wanted to touch it or to fly up, there. I start to count them. In my mind were so many questions. Who made the earth? Who made the stars? And why that One did all these? I've counted till I realized that I can't count them all from my window because I cannot see the whole sky. And what's behind the sky I can see? And after that what else more? If the earth is round like a sphere as people say, then the sky is around the earth and what's after this sky same and where this stops? It really stops somewhere? Who did all these and why? I wanted to know this because after that night I never felt safe anymore and somehow my childish mind was looking safety somewhere else place, in the space, thinking that in there must be the One who made everything and that One whoever might be will protect me because I was a good child and the first in my class on studies.

 

Later, after 31 years I found out the answer and so many other answers to hundreds of questions that I had in my mind through the years. All the answers to my questions are inside of the Noble Quran. One particularly verse from the Holy Quran drove me back to that cold night when a lots of people died under the crushed buildings:

 

,, They made not a just estimate of Allâh such as is due to Him. And on the Day of Resurrection the whole of the earth will be grasped by His Hand and the heavens will be rolled up in His Right Hand.Glorified be He, and High be He above all that they associate as partners with Him!” Quran 39:67

 

God's greatness is represented by the fact that He holds the seven universes in His hand, and He fully controls every subatomic component, everywhere in the universe. God say in the Noble Quran about these:

 

,, And with Him are the keys of the Ghaib (all that is hidden), none knows them but He. And He knows whatever there is in the land and in the sea; not a leaf falls, but he knows it. There is not a grain in the darkness of neither the earth nor anything fresh or dry, but is written in a Clear Record.” Quran 6:59

 

,, Neither you (O Muhammad صلى الله عليه وسلم) do any deed nor recite any portion of the Qur’ân, - nor you (mankind) do any deed (good or evil) but We are Witness thereof, when you are doing it. And nothing is hidden from your Lord (so much as) the weight of an atom (or small ant) on the earth or in the heaven. Not what is less than that or what is greater than that but is (written) in a Clear Record. (Tafsir At-Tabarî).” Quran 10:61

 

,, Those who disbelieve say: "The Hour will not come to us." Say: "Yes, by my Lord, the All-Knower of the Unseen, it will come to you; not even the weight of an atom (or a small ant) or less than that or greater escapes His Knowledge in the heavens or in the earth but it is in a Clear Book (Al-Lauh Al-Mahfûz).” Quran 34:3

 

Today I do know that only One did all that exist and that’s the Greatest, The Merciful, The Sustainer, The All-Knower, The Creator- Allah Almighty.

 

SubhanAllah, Alhamdulillah, Allahu Akbar, La ilaha ilallah!

 

written by Andrei Roxana Elena Rahmah


Self-protection...keep Taqwa alive!

Posted by roxana.rahmah on June 15, 2013 at 8:45 AM Comments comments (0)

Self-protection! Keep Taqwa alive!

 

The old man raised his eyes towards the sky trying to not be blinded by the powerful sun of that Friday. The Friday prayer was over and the mosque empty, but the old man found again too little Muslims for congregation prayer. He said to himself: “perhaps is because there are too many mosques in our city” and he smiled a bit sad. Because was a beautiful sunny day he decided to take a walk along the river to enjoy nature in its splendor. Not too far in front of him he saw a young man who was too close to the edge of the bank of the river and was look like ready to jump in it. The old man speeded up his steps and when he approached him he said enough loud to hear him:

- I’m sure the water is cold and good for this hot weather, but honestly…there might be sharks in there or crocodiles!

The young man reacted…surprised by the enormity of what the old man said, cause it was a small river and no any crocodiles nor sharks. But the Old man knew from his eyes full of shadows that he interfered at the right moment. He stopped to breathe because he was tired and the young man forgot whatever would have been in his mind and came to give him his arm for support. They went to a nearest bench and took a sit both.

- You seem to be very sad…young man! What burden press on your heart that much?

- It’s a stone not a burden….My heart it’s a stone and I am a bad man who have done enough sins to deserve the fire of the Hell….

- And were you about to do one more for what? To be sure you will go there?

- What???

- You wanted to kill yourself…right young man?

- Maybe….maybe I am not aware of what I do, what I want…what I can…

- Young man… Keep alive Taqwa inside you!

The young man startled because the reality of Taqwa just appeared clear to him. How he forgot it? He knew from his teachings that if you follow a bad deed with a good one at least…will wipe it out. How he forgot this? The old man was right…Taqwa should have been alive inside him.

- How I keep it alive?

- Feed your mind with good thoughts and it will feed your heart with good feelings. And feed your heart with good senses and it will feed your soul with good spirit (moods)

- Sounds so complicated and philosophical….

- Does it, really?

- To me yes, it does sound complicated to understand what you actually telling me!

- Well, if you keep tell to yourself this; certainly you will start to believe it and what an awful mood you would have. Remember always young man, that you are the most loyal audience to yourself. Never say to yourself “I’m bad person rather than “I’m subject to corruption today but tomorrow I will be better because I’ll never repeat it again”. Never say to yourself “I don’t deserve Allah’s forgiveness “rather than “today I’m not perfect but tomorrow I’ll be close to excellence because I repent all bad I’ve done”. Never say to yourself “I can’t do this” rather than “I’ll do my best today and won’t underestimate my abilities, because whatever good I intend Allah will give me His support.

- Sounds intelligent but how one can succeed to have good thoughts, good feelings and good mood….

- There is one great thing that Allah sent to mankind by His mercy: only the Noble Quran can feed your mind, heart and soul with all good there are in need to it. Only Quran!

- That is so true….

- Well young man…only Quran can have it because in there it is Allah’s words only, pure and unchangeable. And how can be the words of Allah anything than good for the humans? He is ,,the Source of All Goodness”- Allahu Al-Barr!

- Subhan'Allah! I have to go now….

- Go with Allah young man and may Allah guide you to the straight way all the time!

- And me with Him…Amen! Thank you! You are a very wise man…

- Young man, do not thank me, rather tell me Jazaka Allahu khayr! Go in peace and give thanks to Allah because only Allah brought me into your way!

……………..

 

Just a bit minutes later the old man enters his home. A young woman came fast from kitchen to help him to take off his shoes.

-Father, where have you been…I was so worry for you! You know you cannot do too much effort, especially on hot weather!

- Stop be worried my daughter and better ask Allah’s protection!

- Father…you know what doctors said…

- What? That I will die soon? What do they know anyway? Besides, my daughter, be concerned not for death’s coming cause it is inevitable, but be concerned for the moment of its coming!

- What’s the difference?

- Well, if you die after you did sin or mistake…how will you ever fix it or repent for it?

- Why you say this father? You never do anything bad….in shaa Allah , neither do I ever.

- Just to keep your Taqwa alive….said her father and smiled to her and kissed her head.

- You see? What I am gonna do without you? You are my reminder, my guidance, my teacher, my protector….

- May Allah forgive you my daughter, but rather say La haula walla quwwata illa billah, because nothing from what you said comes from me except by His Will and Power!

Saying these to his daughter, the old man took the Quran from table and put it on her hands!

- Here is your protection, your guidance, your reminder, your mercy and all the teachings you will ever need! Lock yourself inside of Quran and never get out except with ,,alhamdu lillah” on your heart and lips!

 

Noble Quran 3:102. O you who believe! Fear Allah (by doing all that He has ordered and by abstaining from all that He has forbidden) as He should be feared. [Obey Him, be thankful to Him, and remember Him always], and die not except in a state of Islam (as Muslims) with complete submission to Allah.

Noble Quran 13: 28. Those who believe (in the Oneness of Allah - Islamic Monotheism), and whose hearts find rest in the remembrance of Allah, Verily, in the remembrance of Allah do hearts find rest.

 

On the authority of Abu Dharr Jundub ibn Junadah, and Abu 'Abd-ir-Rahman Mu'adh bin Jabal (ra) that the Messenger of Allah (sas) said :

 

Have Taqwa (Fear) of Allah wherever you may be, and follow up a bad deed with a good deed which will wipe it out, and behave well towards the people.

[Tirmidhi]

 

 

 

Written by Andrei Roxana Elena Rahmah

 

By His Knowledge and His Mercy!

Posted by roxana.rahmah on June 8, 2013 at 1:55 PM Comments comments (0)

By His Knowledge and His Mercy!

 

In memory of my brother….

 

 

The young woman knocked to the door and pushed it almost same time, anxious to find her brother and see how he is today. Was the second day since he came to hospital and she was happy that doctors put him under treatment and artificial nutrition to help him to get strength to fight the cancer. She was happy that finally her brother was treated and the fight with cancer started. She was full of hopes that her brother will be soon better and she will convince him to turn to God in true repentance before is too late. The big salon of the hospital was full of people who were suffering from severe form of cancer; people who had to deal with death and fight against it; people with no hopes from doctors but with hearts full of wishes to earn a miracle, from the only One who can make miracles, God Almighty.

She crossed the room to reach the bed were her brother was lying. She did not looked to the men were there…but could see their eyes as windows for their agonizing souls; opened windows to a torment that she knew nothing about it. She saw this before in her father’s eyes, before he died, but to see it now on people, who were not anything to her except people, was something knew. She felt deep in her heart the wish to erase that pain and suffering from their eyes…but wasn’t in her power to do so. With small and fast steps crossed the room and she bent over her brother to kiss him. He opened his eyes and said:

- U came! I want water!

- Ok! I will give you water. How do you feel?

- I don’t know

- How you don’t know? Do you have pains?

- No. They gave me a pill and all pains gone!

- Alhamdulillah! You can’t eat through mouth? Normally I mean?

- No! I don’t want anything! They feed me with this…

- Ohh! Its nutritional milk and its good for you! They gave you medicine, right?

- Yes!

- What do you need, what do you want me to bring to you tomorrow? Just tell me!

- Nothing! I don’t need anything anymore…except to see you all, you, mom, bro….

- I don’t think they can come here…you know they are sick too!

- Ya! But I wish to see them!

- Inshaallah! I will tell them to make an effort to come!

- Ok!

- My brother, I want you to be strong and to have faith in God that you will be fine and ready to fight this cancer! Can you do that?

- Yes!

- Ok! I go now but I will come back tomorrow, inshaAllah! Please rest well and if you can eat, eat what I brought to you!

- Ok! Please come back! When you will come back?

- Tomorrow inshaallah, at same hour, I’ll be here my dear brother!

 

When she left him she found a strange feeling inside her heart that time should dilate so she can have enough time to convince him to pray to God and contract it same time so she can be soon with him again to give him hopes and reasons to be alive. She did not like what his brother’s eyes told her; despite the long term of doctors…for his life, in his eyes was clear the wish to not fight for it anymore. And this thought gave her pains in the heart and she refused to believe that her brother will die now, like that….

………..

When she opened the door and saw her brother full of blood all over his body and hanging to a blood transfusion she felt earth is running from her feet. Seeing her brother worst than yesterday was overwhelming but she recollect herself and ran to her brother to help him. The nurse said:

- Did you bring wet napkins to clean him?

- No…but what happened? Why he is full of blood?

- He threw up…and he needs blood transfusion now…

- Why blood?

- I have to go now, if you cant clean him call the other nurse to do it!

- Of course I will clean him! But what’s going on?

 

The nurse did not say one word more, but she made a move with the head as everything was useless from now on and she went. The young woman took some napkins she had in her purse and start to clean him. He opened his eyes. The pain and despair was so deep there…that she could easy see his heart getting small and quite. She finished the napkins but her brother was full of blood so she left the salon and went to the nearest shop to buy more napkins. When she came back he was awake. She stood with him there for more than an hour helping him to throw up and cleaning him from blood. From time to time he was becoming conscious and he spoke to her few words asking her to not leave him.

- But you know I cannot stay more, because my children are alone in the house and is late! But don’t worry I will come back tomorrow, inshaAllah! I have brought you a book and a game, do you want me to leave it here?

- Yes! Leave it!

She looked at him and saw that even he was looking towards her….he seemed to see through her somewhere far…

- Lucian! Can you see me?

- Yes!

- What you feel? Please tell me!

- Nothing!

- Are you in pains? You feel tired and want to sleep?

- I don’t know! What day is today?

- It is Saturday!

- From how long I’m here?

- Just from Thursday morning! Why?

- I need you to stay with me….someone should stay with me here….

- Yes, I know, but whom? I wish I can do that really!

- Ok! You go?

- I must go! I don’t want but I have no other choice…I am sorry

- Its ok! Go…

 

She saw his eyes rolling and she got scared that he will die. She fast put her right hand on his heart and starts to recite from Noble Quran the last two chapters….with her left hand she was caressing his front of the head wishing from all her heart to keep him alive and give him some from her strength. She put all her hope and trust in God Almighty to give him all through the pure words of Noble Quran. When she recited for the third time…her brother finally reacted…He reacted as some burden was lifted from his heart. He opened his eyes, he smiled and he closed it back. With her heart full of hopes she found that now she can go and come back next day. She kissed him and said to him:

- Lucian! Be strong! Everything will be alright. Please pray to God, but only to God and ask Him to help you in everything!

- I will! Bye!

- Bye my brother! See you tomorrow!

 

The next day came…with a shining sun for the whole world, except for her brother. His soul was about to go almost reaching the throat to get out, but she did not see it. She was there in the last few hours of his life, but she did not see how the soul prepares to leave the body…she did not have any power to stop this…she did not have any power to give him anything from her…She couldn’t prevent any of what happened….she couldn’t do more for him except what had been written to be done already…Only God was there with His angels, ready to take him away. The heart was the only silent witness of the reality and she did not want to believe it.

This life it isn’t just an oxygen bubble in which we breathe. This life comes with details and the most important one is the detail of death: the immortality. When mind will be aware of this detail, will have the immortality in that place, full of roses and light, which have been promised and not in the darkest one, full of fire and screaming.

May Allah have mercy on mankind and guides all to the straight way, not the way of those who went astray and not the way of those who earned Allah’s anger.

 

Quran Kareem 56:83. Then why do you not (intervene) when (the soul of a dying person) reaches the throat?

84. And you at the moment are looking on,

85. But We (i.e. Our angels who take the soul) are nearer to him than you, but you see not, [Tafsir At-Tabari,Vol.27, Page 209]

86. Then why do you not, if you are exempt from the reckoning and recompense (punishment, etc.)

87. Bring back the soul (to its body), if you are truthful?

…….

96. So glorify with praises the Name of your Lord, the Most Great.

 

Written by Andrei Roxana Elena


Rss_feed

Andrei Roxana Elena